Un mic "teaser" la povestea mea, Sub vălul nopţii, din antologia Dincolo de noapte. 12 feţe ale goticului. Sper să vă salte curiozitatea la punctul de fierbere.
Ca în fiecare lună, blogul Scifientland vine cu analize detaliate. Iată critica pentru povestea Dincolo de umbre : "Autoarea timişeană se păstrează şi de astă dată în registrul fantasy, pe care, după cum ne pare, îl îndrăgeşte cu precădere, abordând în acest registru una din temele fundamentale ale literaturii universale: tema iubirii. Povestea cuplului de tineri îndrăgostiţi, a căror iubire e mai presus de moarte, aminteşte, până la un punct, de tragica romanţă a celebrilor îndrăgostiţi universali, Romeo şi Julieta. Dacă în celebra tragedie semnată de marele Will cei doi tineri sfârşesc alături, neputând trăi unul fără celălalt, prinţesa din povestirea de faţă rămâne într-un fel de „premoarte”, căpătând toate caracteristicile unui zombi (fireşte în accepţiunea horror-literară a termenului). Acest deznodământ, ca şi prezenţa slujitorului-copil al ezotericul Bazil, şi el un eşec zombizat al bătrânului alchimist, sunt elemente care ne-ar putea îndreptăţi să aşezăm povestirea într-o...
Incredibil cât de mulți trântesc mizeria asta ca argument suprem pentru convingerea lor că „Nu există Covid”. Nu trece zi fără să mă lovesc de câte un inteligent care mi-o aruncă așa, disprețuitor, cu atitudine arogantă de autoritate în domeniu. Adică, dacă EL nu cunoaște, e clar un lucru neinteresant, care nu merită atenție. Iar tu, nimicule, nu ai de ce să insiști că nu-i așa. Ieri, de pildă, dau de aceste specimene. A urmat o „conversație” absolut halucinantă, întinsă până azi, în care am avut impresia că vorbesc la pereți. Discuția a fost una publică, la o postare publică, motiv pentru care consider că persoanele implicate își asumă ceea ce au spus și, deci, nu e nevoie să le cenzurez numele. Oricum s-au arătat ofensați când i-am atenționat că nici bolnavii de Covid nu-i cunosc pe ei, deci presupun că sunt oarece vedete care vor să fie văzute și auzite. Uite o veste-șoc, inteligenților: NU CUNOAȘTEȚI MULTE LUCRURI. Dacă ar fi să facem o listă cu ce există, dar NU cunoașteți, n...
„... Creaturile din carte începură să se desprindă dintre pagini și să danseze în jurul lui, mișcându-și cozile și tentaculele grosolane în lumina albastră, difuză, ce pălea dincolo de geam... Dincolo de geam, cerul albastru de toamnă târzie se întuneca ușor- rămâi, rămâi!- , ca și cum Toamna și-ar fi lăsat pleoapele grele peste ochii înlăcrimați. Pe măsură ce lumina murea, cerul devenea mai albastru, mai umed, sângerând spre apus prin rana deschisă a soarelui, sfârtecat de vântul rece... Ațipise?... Afară era noapte, și cartea îi căzuse în poală, închisă. Începea să se lase frig. În șemineu se mai vedeau niște grăunțe de jar, înșelând întunericul; se ridică în grabă și aruncă înăuntru niște lemne, care începură să ardă mocnit, apoi aprinse și una dintre lumânările groase de pe măsuța de scris. Frigul persista; umbrele alergau pe perete, întinzându-se să îl apuce cu gheare de abur. Luă al doilea volum – o culegere de poezii – și îl...
Comentarii
Trimiteți un comentariu