Cătălina Fometici

Mi-a plăcut enorm filmul Wonder Woman din 2017. În copilărie urmăream serialul cu Lynda Carter în rol principal, dar asta a fost la cu totul alt nivel.  Imaginea și efectele au avut o calitate net superioară serialului din anii '70. Gal Gadot e perfectă pentru rol; e frumoasă, atletică, are ceva experiență cu armele. Personajul e credibil, arătând o inocență aproape copilărească în fața lumii noi și necunoscute, combinată cu dârzenia războinicului bine antrenat care are de îndeplinit o misiune. Costumul de luptă al eroinei e mai convingător; s-a renunțat la lenjeria în culorile Americii în favoarea unei armuri în culori neutre, o schimbare mai mult decât binevenită. Povestea e antrenantă; dialogurile, realiste, împănate din plin cu replici inteligente și umor sec. Sfârșitul lasă acel gust dulce-amărui al victoriei scăldate în prea mult sânge. Eroina îl ucide pe antagonist, dar își pierde iubitul, și pierde și credința într-o lume pură și minunată, care devine rea doar dacă vreun m

Acum ceva vreme, în perioada BC (Before Corona), la un târg Gaudeamus, o doamnă a luat în mâini Imperiul de sticlă și a vrut să știe despre ce e vorba acolo. Nu am apucat să-i spun prea multe; în momentul în care a auzit cuvântul „prințesă”, doamna a lăsat cartea jos și a trecut mai departe, aruncând un „pff, prințese...” peste umăr.  Nu a fost nici prima, nici singura.  Încă de când am lansat Imperiul , în 2018, am avut parte de această reacție din partea unora. Ciudat, numai din partea doamnelor. Domnii, în schimb, nu păreau să aibă vreo problemă cu prințesa mea; ba chiar mi s-a întâmplat ca o pereche, mai de vârsta părinților mei, să îmi pună unele întrebări, doamna să strâmbe din buze („pff, prințese...”), dar domnul să se arate interesat în continuare și, la final, să cumpere cartea.  Mi-am dat seama, de aici, că multă lume nu prea înțelege ce înseamnă o prințesă (în ciuda faptului că Game of Thrones a fost cel mai vizionat serial din lume, iar Game of Thrones abundă de prințes