sâmbătă, 21 mai 2016

Cărți și personaje (I)

Oh, internetul. Acel loc vast, întunecat și întortocheat precum o junglă tropicală, în care riști să te pierzi. În care riști să dai peste tot felul de creaturi luxuriante, gata să te gratuleze cu un like dacă sunt de-acord cu tine sau cu o înjurătură dacă ai altă părere...
Mă fascinează și mă amuză înfocarea cu care sunt dezbătute diverse subiecte din cărți și din filme pe paginile dedicate acestora; cu câtă pasiune se ceartă fanii pentru a apăra onoarea unui anumit personaj și cu câtă ușurință îl trimit pe altul la dracu'. De ce nu, la urma urmei? Am citit cartea, am cunoscut „omul”, am intrat în mintea lui, am trăit o aventură împreună, ne-am bucurat și am suferit împreună. Suntem prieteni; acum e personal :) 
Pe vremea când eram elevă de liceu, profesoara mea de limba și literatura română, doamna Dumitrașcu Mihaela-Alexandra, căreia îi mulțumesc pentru toate pe această cale, insista că un intelectual nu trebuie să se implice emoțional în poveste. Nu am înțeles atunci la ce se referea. „Cum adică?” am întrebat-o. „Trebuie să citesc o poveste, o nuvelă, un roman așa cum aș citi cartea de telefon ?” Mi-a răspuns „Da, exact așa!” Am fost foarte contrariată. Nu ai cum, am gândit. Nu poți să nu te implici, să nu trăiești povestea.
Abia acum, după mai mult de zece ani, am început să înțeleg ce voia să spună. Nu era vorba să citești cartea cu o atitudine generală de „nemuritor și rece”. Ba dimpotrivă; trăiește-o, înțelege-o, iubește-o. Bineînțeles că vei iubi sau urî unele personaje, în mod sigur le vei judeca și le vei pune la zid ca și cum s-ar afla, reale, în fața ta. Însă ea vorbea despre depășirea acestui moment; despre detașarea de după lectură. Analiza unui personaj, a unei acțiuni se poate face doar de la nivelul cititorului detașat și lucid.

În această perioadă, seria Cântec de gheață și foc a lui Gerge R. R. Martin a stârnit o adevărată nebunie, mai ales acum, că serialul, aflat în plin sezon 6, a luat-o înaintea cărților, iar cititorii sunt la fel de curioși ca fanii serialului în ce privește continuarea acțiunii. Discuțiile de pe forumuri sunt aprinse, de la certurile pentru postat spoiler-e până la cele mai fanteziste teorii și diverse „armate” de fani care apără sau execută câte un personaj. Astfel, nu am putut să nu observ cum sunt realizate caracterizările, și nu am putut să nu zâmbesc și să mârâi câte un „nu așaaa, măi oameni buni” aproape de fiecare dată când am nimerit într-o discuție.

Sincer, nu m-am gândit niciodată că un text (zic eu) simplu poate duce la atâtea interpretări, la atâtea teorii, la extragerea atâtor înțelesuri care nu sunt acolo...

Deci, cum caracterizăm un personaj, după ce ne detașăm de acel inevitabil „îl iubesc/îl urăsc/vreau să crape”?... Și nu vorbesc despre caracterizările făcute „ca la școală”, din alea cu limbaj de lemn și alte abureli. Nici despre „nu ai voie să spui în vecii vecilor așa ceva”, pentru că o facem cu toții la un moment dat în discuții lejere. Problema apare atunci când luăm treaba destul de în serios încât să ajungem la certuri și înjurături cu străini pe net :)
În primul rând, nu facem acea greșeală generală de a-l scoate din context și de a-l aduce în vremea noastră, dacă acțiunea are loc într-un Ev Mediu fictiv; nu judecăm situația folosind standardele actuale și mentalitățile de secol XXI. Nu vom spune despre Daenerys Targaryen, de exemplu, că suferă de sindromul Stockholm; asta e o găselniță actuală, pe care o văd aplicată tot mai des în cele mai ciudate situații, inclusiv la filmul Disney Beauty and the Beast. Nici nu se vor trezi feministele din noi fetele - pardon, feminazis, pentru că feminismul înseamnă cu totul altceva - să protesteze împotriva căsătoriilor aranjate pe parcursul romanului (de exemplu, înțelegerea dintre Catelyn Stark și Walder Frey ca Arya să devină la un moment dat soția unui băiat Frey).

DAENERYS TARGARYEN. Dacă tot am menționat-o prima, voi începe cu ea.
Este incredibil câtă ură a atras această tânără prințesă atât din partea cititorilor, cât și din partea celor care urmăresc serialul. Am urmărit o grămadă de discuții și memes în care era pusă în opoziție cu Stannis Baratheon, în care era acuzată de incompetență, încăpățânare, aroganță, prostie, moralitate îndoielnică, slăbiciune, duplicitate, falsitate; singurul lucru interesant la ea e faptul că are dragoni, pe care nu îi stăpânește și apoi îi închide în beci. Hitler feminin. Nu e în stare să conducă o armată, în vreme ce Stannis e războinic încercat. Născută din incest ca Joffrey, deci nebună ca Joffrey. Obsedată de regulile ei, pe care vrea să le bage pe gât unor popoare cu legi diferite și culturi diferite. E o curvă care se culcă cu cine apucă. O adolescentă sclifosită în care urlă hormonii...
Pe de altă parte, feminazis spumegă din cauza violurilor repetate la care e supusă de soțul ei, khal Drogo, începând cu cel din noaptea nunții (vorbesc de carte aici, nu de serial; în serial este evident un viol), și îi trântesc diagnosticul acela care sună atât de frumos încât îl auzim peste tot în ultima vreme, sindromul Stockholm; doar astfel, spun ele, se explică atașamentul pe care îl dezvoltă pe parcurs pentru soțul ei. Nu are cum să iubească un pedofil care o abuzează în mod repetat! Apoi, girl power. Role-model. Femeia puternică și independentă care își ia destinul în propriile mâini într-o lume dominată de bărbați (fraza asta e atât de penibilă, încât I can't even. Este folosită mereu acolo unde nu e cazul, inclusiv la Scarlett O'Hara. Țin minte că m-am certat cu o doamnă inspector de limba engleză în legătură cu puternica Scarlett care se impune într-o lume a bărbaților. Serios, hai să ne calmăm!)...
În ultima vreme, mai ales după episodul 4 al sezonului 6 din serial, este comparată cu Aerys al II-lea, tatăl ei. Regele Nebun ardea oameni, ea arde oameni; Regele Nebun era fascinat de foc, ea e fascinată de foc. Regele Nebun... Ea... deci e nebună. Fiica tatălui ei. Aerys ar fi mândru să o vadă...
... Nu.
Fără a-mi aroga o neutralitate absolută, pentru că nu am ajuns la nivelul ăla (şi nu cred că voi ajunge vreodată), iată ce se spune despre ea în cărți:
- Daenerys este născută din incest, la fel ca majoritatea Targaryenilor.
- Este foarte tânără; are 13 ani în A Game of Thrones și cam 15 în A Dance With Dragons.
- Este descrisă ca fiind foarte frumoasă, micuță de înălțime, delicată și având trăsăturile specifice familiei, păr blond-argintiu și ochi violeți.
- Viața petrecută în exil, mereu pe fugă de teama asasinilor, și ieșirile violente ale fratelui ei i-au marcat întreaga copilărie; la 13 ani, e o fetiță timidă şi sperioasă.
- Căsătoria cu Drogo se dovedește a fi una fericită, în ciuda aşteptărilor, şi relația lor evoluează frumos. De asemenea, Daenerys se integrează rapid în noul mediu, învață limba și obiceiurile poporului Dothraki. Devine mai puternică, pentru că înțelege repede că Dothraki disprețuiesc slăbiciunea.
Despre relația cu Drogo: Drogo are în jur de 30 de  ani. Nu este vorba de o relație abuzivă cu un pedofil, după cum urlă feminazis și militanții pentru drepturile omului, ale copilului și ale animalelor; rămânem în context. În Westeros, dar și în realitatea vremurilor vechi, problema se pune diferit. Fata e copil până la prima menstruație, după care se consideră că poate avea copii, deci e femeie în toată firea. Realitate istorică: Margaret Beaufort s-a căsătorit la 12 ani cu Edmund Tudor, care avea 24, și la 14 ani l-a născut pe viitorul Henric al VII-lea al Angliei. Eleanor de Provence s-a căsătorit cu Henric al III-lea al Angliei la 13 ani; trei ani mai târziu îl naște pe Edward I. Anna de Austria s-a căsătorit cu Ludovic al XIII-lea la 14 ani. Maria Antonia a Austriei a devenit soţia lui Ludovic al XVI-lea la 14 ani; neconsumarea imediată a căsătoriei în acest caz e altă poveste, fără legătură cu vârsta lor.
- În ciuda mediului aspru și a întâmplărilor care o forțează să se întărească și să se maturizeze, păstrează o slăbiciune pentru cei neajutorați; copii, sclavi, oameni săraci. Își tratează slujnicele ca pe niște egale şi prietene, deşi sunt doar nişte sclave. Le interzice călăreților lui Drogo să violeze prizonierele, deşi, spun ei, aia e tradiţia lor. Se grăbește să aibă încredere în cei pe care consideră că i-a salvat, cum ar fi vrăjitoarea Mirri Maz Duur, dar nu ezită să îi pedepsească pe cei care i-au înșelat încrederea (aceeași vrăjitoare Mirri Maz Duur).
- Acționează impulsiv, adoptă soluţii care pot fi valabile doar pe moment. Gândește cu inima, nu cu creierul. Cucerește Yunkai, Astapor și Meereen pentru că e oripilată de ideea de sclavie. Eliberează sclavii, pedepsește stăpânii, ocupă tronul ca regină, își asumă îndatoririle care vin împreună cu titlul, face tot posibilul să treacă drept un conducător drept. Consideră că şi-a făcut şi îşi face datoria. Tinerețea și lipsa de experiență o împiedică să vadă că, deși eliberarea sclavilor e într-adevăr ceva uman și corect, totuși pe negoțul cu sclavi se baza economia zonei până la venirea ei, iar ea nu a oferit o alternativă, ceea ce va duce la faliment și la revoltă. Nu ştie (încă) să analizeze lucrurile în perspectivă şi să ia decizii pe termen lung.
- Dovada trădării lui Jorah Mormont și profețiile cu care este asaltată o fac să îi privească cu suspiciune pe cei din jur. Îl ia pe Daario Naharis ca amant, dar nu are încredere în el.
- Pentru că Fiii Harpiei îi ucid oamenii, Daenerys ia ca ostatici copii din diverse familii importante din Meereen. Refuză să îi rănească atunci când atacurile și omorurile continuă. În schimb, acceptă să se căsătorească cu Hizdar zo Loraq, după ce acesta îi promite (și îi oferă) 90 de zile de pace.
- Este conștientă de pericolul pe care îl constituie dragonii; îi închide în momentul în care un localnic îi prezintă oasele carbonizate ale fiicei lui, pentru ca oamenii să fie în siguranță.
- Nu fuge din Meereen; părăsește orașul călare pe Drogon pentru a-l împiedica să mai rănească pe cineva, după ce acesta a ars și a mâncat o luptătoare din arenă. A fost la un pas de a fi ea însăși prăjită și mâncată.

Are calităţi şi defecte; face lucruri bune, dar face şi greşeli. Să nu uităm că până şi foarte maturul şi foarte experimentatul Eddard  Stark a comis greşeli care, în final, i-au fost fatale. 
Nu este nici eroină, nici antagonist. Cred că cea mai mare greşeală în a discuta despre un personaj din universul Westeros, după scoaterea acestuia din context şi aducerea lui în lumea modernă, este acela de a-l plasa într-una din aceste două categorii: bun sau rău. Nu există buni şi răi; există perspective, există impresia fiecăruia că îşi face datoria, că drumul pe care l-a ales este cel bun. Ok, poate că Joffrey, Ramsay şi Muntele sunt răi, f*ck those guys :) (deşi probabil că, dacă îi analizăm din perspectivă psihologică, le găsim şi lor scuze...).
Daenerys are mândria unei prinţese, impulsivitatea unei adolescente de 14-15 ani, orgoliul omului care se vede pus într-o funcţie de conducere, dar şi voinţa de fier a cuiva mânat de spiritul datoriei. Pentru că ea, prinţesa Targaryen, consideră că are nişte datorii: datoria de a revendica tronul părinţilor ei, datoria de a eradica sclavia, datoria de a salva lumea
Este imatură (pentru că ESTE foarte tânără) şi acţionează după cum îi dictează inima, nu creierul. Nu este destul de calculată încât să treacă peste trădarea lui Jorah Mormont, deşi acesta i-a devenit între timp cel mai fidel aliat şi cel mai bun sfătuitor. Primul impuls este să îl trimită pe Barristan Selmy într-o misiune sinucigaşă, în loc să aprecieze sprijinul lui.
E de apreciat faptul că pune binele altora înaintea binelui ei, în special când e vorba de oamenii de rând şi de cei care nu au o voce a lor. Preferă să nu fie luată în serios pentru că nu îşi duce până la capăt ameninţările decât să ucidă nişte copii nevinovaţi. Doreşte să arate că e corectă, plătind fără discuţii pagubele produse de dragoni printre oile şi vitele localnicilor. Pune siguranţa supuşilor mai presus de orgoliul şi imaginea ei de "Mamă a Dragonilor", închizând fiarele când tatăl unei fetiţe moarte se prezintă în faţa ei cu oasele carbonizate. Însă trebuie menţionat că un Tywin Lannister, de exemplu, nu s-ar fi împiedicat de asemenea scrupule. Marea ei greşeală este aceea că îşi lasă expuse slăbiciunile, lucru de care duşmanii ei profită din plin şi fără întârziere.
Bineînţeles, ar fi fost preferabil să părăsească oraşele cucerite, unde evident nu este dorită şi, teoretic vorbind, chiar nu are ce căuta, să îl accepte ce soţ pe Quentyn Martell şi să înceapă rapid invazia Westerosului călare pe dragoni şi cu forţele Dorne în spate. Momentul ar fi fost perfect. Este ceea ce cu toţii ar fi dorit să vadă. Faptul că ea a ales să rămână la planul iniţial, căsătoria cu Hizdar zo Loraq pentru împiedicarea altor crime şi calmarea Fiilor Harpiei, demonstrează că îşi ia rolul în serios, vrea să facă treaba până la capăt şi să îşi cureţe singură mizeria. Chiar ea se întreabă la un moment dat: cum ar putea să conducă Şapte Regate, dacă nu reuşeşte să facă ordine în trei oraşe? Vrea să îşi demonstreze sieşi că poate să facă asta. Chiar dacă, de fapt, ar fi fost cel mai bine să nu intervină deloc în cultura şi tradiţiile zonei şi să plece mai departe încă de la început, hotărârea ei e de admirat. Să reţinem că are 15 ani în acest punct.

Cea mai bună caracterizare i-o face Tyrion: "I know that she spent her childhood in exile, impoverished, living on dreams and schemes, running from one city to the next, always fearful, never safe, friendless but for a brother who was by all accounts half-mad...a brother who sold her maidenhood to the Dothraki for the promise of an army. I know that somewhere upon the grass, her dragons hatched, and so did she. I know she is proud. How not? What else was left her but pride? I know she is strong. How not? The Dothraki despise weakness. If Daenerys had been weak, she would have perished with Viserys. I know she is fierce. Astapor, Yunkai and Meereen are proof enough of that. She has survived assassins and conspiracies and fell sorceries, grieved for a brother and a husband and a son, trod the cities of the slavers to dust beneath her dainty sandalled feet."


O teorie spune că ar fi, de fapt, fiica lui Rhaegar şi a Lyannei. Exclus. S-a născut la Dragonstone, într-o noapte foarte furtunoasă, iar Rhaella Targaryen a murit dându-i viaţă. De aici şi porecla Daenerys "Stormborn". Din aceleaşi motive, nu poate fi nici fiica Asharei Dayne.

Totuşi, e ceva cu "casa din Braavos, cea cu uşă roşie şi lămâi la fereastră". În Braavos nu cresc lămâi, dar în Dorne da. Probabil că asta are o semnificaţie şi o vom afla pe parcurs, când apar următoarele volume (sau următoarele episoade, dacă vor avea vreo legătură cu cartea).

Referitor la profeţia cu The Stallion That Mounts the World şi la cele două vise în care apare războinicul cu păr argintiu şi ochi violeţi, dar cu piele arămie şi trăsături dothraki, adică Rhaego, fiul ei născut mort. Daenerys este numită, la un moment dat, "Child of Three"; iată ce ar putea să însemne asta. Ea este o prinţesă Targaryen, dar a fost "cizelată" şi "şlefuită" de dothraki, devenind parţial o dothraki. A petrecut o noapte în flăcările rugului funerar al lui Drogo şi a ieşit din cenuşă ţinând trei dragoni în braţe, ceea ce poate fi asemănat cu o moarte şi o renaştere. Astfel, al treilea părinte al ei este ea însăşi; pentru că atât Jorah Mormont cât şi Barristan Selmy o aseamănă cu Rhaegar, reiese că Rhaego, copilul ei, este chiar ea. Daenerys va fi "The Stallion That Mounts the World".

Şi, pentru că "dragonul are trei capete", iar Daenerys are trei dragoni, trebuie să apară încă doi călăreţi de dragoni. Teoria general acceptată este că Jon Snow este unul din ei, iar altă teorie, mai recentă, îl propune pe Tyrion. Dar despre asta, într-un articol viitor.


Notă personală: mi se pare un personaj interesant, bine construit, palpabil. O percep ca fiind umană. Îmi place evoluția ei. Apreciez punctele ei slabe, chiar dacă o fac să comită greșeli, chiar dacă greşelile ei atrag necazuri mari. Învață repede. Într-un articol, era comparată cu Henric al VII-lea al Angliei, care, la fel ca ea, a trăit în exil, dar s-a întors cu o armată puternică pentru a revendica ce îi aparținea de drept. Eu aş fi vrut să o compar cu Elizabeth I, prinţesa despre care nimeni nu a crezut vreodată că va fi regină, dar a fost, şi încă una a naibii de bună, însă nu are stofă pentru aşa ceva. Sau, cel puţin, nu încă. În punctul în care se află, aş spune că varianta cea mai bună este să se căsătorească cu un prinţ/rege bun războinic, calculat, competent, care să plece urechea şi la sfaturile ei, dar care în mare parte să fie un tip dintr-un material dur, iar ea să se axeze mai mult pe activităţi caritabile şi implicare în viaţa oamenilor de rând, precum Buna Regină Allysanne. M-ar distra la culme ca asta chiar să se întâmple, şi omul cu pricina să fie Stannis Baratheon.
Mă aștept ca Daenerys să invadeze Cele Șapte Regate, chiar să le cucerească, cu toate că nu aș băga mâna în foc că va rămâne pe tron. Poate că, la final, nici nu va conta cine va fi pe tron. Dacă va fi cineva.
Serialul a stricat-o şi a transformat-o mult. Dacă în carte Missandei este cea care îi face o prezentare lungă cât o zi de post, înşirându-i toate titlurile posibile şi imposibile, ea preferând să amintească doar partea cu Targaryen şi "khaleesi", uneori Mama Dragonilor, dar plăcându-i mult mai mult numele de Mysha, "mamă", pe care i-l dau sclavii eliberaţi, pe ecran Emilia Clarke ne aminteşte în fiecare episod că ea este muma zmeilor, sfarmă-piatră, strâmbă-lemne etc, la fel cum Viserys nu scăpa nici o ocazie să ne spună că el este Dragonul, Regele Dragon, Sângele Dragonului, şi ştim cu toţii la ce a dus asta. În carte e mai rece, mai calculată, în serial e mai sangvinică, iar vocea actriţei e prea stridentă şi nu se potriveşte cu personajul. De asemenea, a fost băgată în foc de două ori, deşi Martin a spus clar că Targaryenii nu sunt imuni la foc, că naşterea dragonilor şi "Daenerys cea nearsă" a fost un eveniment unic şi magic, fără legătură cu sângele ei "de dragon". În acest punct, prevăd că moartea personajului din serial (poate şi a celui din carte) va fi provocată de foc; data viitoare când îşi va înşira titlurile şi va păşi în flăcări, trucul nu va mai ţine. Sper să mă înşel, nu aş vrea să o văd murind. Dar... Valar Morghulis.

Notă și mai personală: cred că mi-ar plăcea să o cunosc, deși probabil mi s-ar părea cam exaltată și cam megalomană. Aș asculta-o povestind despre dragoni, la o gustare cu fructe şi brânză stropită cu un vin auriu de Arbor, și aș zâmbi.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu