sâmbătă, 26 noiembrie 2016

Nu, nu ai voie

Nu ai voie să justifici violul şi agresiunea sexuală, spunând că "mi-am căutat-o".
Nu ai voie să îmi spui că mi-am căutat-o pentru că am purtat o rochie scurtă sau o bluză mulată.
Nu ai voie să îmi spui că mi-am căutat-o pentru că ţi-am răspuns la salut şi ţi-am zâmbit.
Nu ai voie să îmi spui că mi-am căutat-o pentru că "te-am încurajat" prin tonul prietenos al conversaţiei.
Nu ai voie să îmi spui că mi-am căutat-o pentru că mă aflam într-un anume loc, într-un anume moment.
Nu ai voie să îmi spui că mi-am căutat-o pentru că, în general, prefer compania bărbaţilor.
Nu ai voie să îmi spui că mi-am căutat-o pentru că am acceptat să beau un pahar de vin cu tine şi ţi-am permis (sau te-am rugat) să mă conduci acasă.
Nu ai voie să îmi spui că mi-am căutat-o pentru că "te-am provocat" prin prezenţa mea. Şi prostia ta mă provoacă să îţi sparg faţa, şi totuşi nu o fac.
Iar pentru magnificii care acţionează în grup, şi apoi dau vina pe EA:
- faptul că "nu e fată cuminte" nu e treaba ta. Ţie ţi-a zis NU, deci TU nu ai voie la ea. Nici tu, nici amicii tăi. Animalelor.
- faptul că "oricum e prostituată" nu e treaba ta. Înainte de toate, e fiinţă umană, la fel ca tine. Iar ţie ţi-a zis NU, deci TU nu ai voie la ea. Nici tu, nici amicii tăi. Chiar dacă aveţi o tonă de bani. Bestiilor.
- faptul că "a avut o fantezie şi a vrut cu trei" nu e treaba ta. Ţie şi-a zis NU. Tu nu eşti unul dintre cei trei. Şi categoric fantezia ei nu includea un câmp îngheţat, în plin sfârşit de noiembrie.
Cât despre cei care le găsesc scuze acestor inşi defecţi şi acuză victimele: sunteţi la fel de vinovaţi ca cei care au comis-o. Se numeşte complicitate.

De asemenea:
Nu ai voie să justifici hărţuirea, spunând că "eu am vrut-o".
Nu ai voie să îmi spui că eu am vrut-o pentru că mi-a fost milă de tine şi nu te-am trimis la dracu.
Nu ai voie să îmi spui că eu am vrut-o pentru că ţi-am răspuns ocazional la câte un mesaj.
Nu ai voie să îmi spui că eu am vrut-o pentru că ţi-am permis să iei loc lângă mine în bar.
Nu ai voie să îmi spui că eu am vrut-o pentru că ţi-am permis să te alături găştii mele la un concert sau la un film.
Nu ai voie să îmi spui că eu am vrut-o pentru că nu am folosit un ton destul de dur când ţi-am zis să ieşi afară din taxi-ul meu.
Nu ai voie să îmi spui că eu am vrut-o pentru că felul meu de-a fi lasă loc la interpretări.
Nu ai voie să îmi spui că eu am vrut-o pentru că nu mi-am lăsat amicii să îţi tragă o mamă de bătaie.
Javră.

Tot aşa:
Nu ai voie să mă loveşti, spunând că "am meritat-o".
Nu ai voie să îmi spui că am meritat-o pentru că nu m-am ridicat la nivelul standardelor tale.
Nu ai voie să îmi spui că am meritat-o pentru că nu ţi-am făcut mâncarea preferată, pentru că n-am avut chef să spăl vasele în secunda 2, pentru că am decis să las pe mâine curăţenia. În fond şi la urma urmei, ai şi tu două mâini. Îţi place să mănânci, trebuie să ştii să găteşti, indiferent de sex. Îţi place curăţenia, trebuie să ştii să speli/freci/cureţi/aspiri, indiferent de sex. Îţi place să te îmbraci frumos, trebuie să ştii să îţi aranjezi hainele, indiferent de sex. Vrei ceva ACUM, ai şi tu două mâini: fă-ţi. Nu, nu ai voie să mă loveşti nici când îţi spun toate astea.
Nu ai voie să mă loveşti pentru că ţi-am vorbit cu un ton care ţie nu-ţi place.
Nu ai voie să mă loveşti pentru că tac-tu ţi-a spus că "femeia trebuie bătută, ştie ea de ce".
Ai voie să mă loveşti doar dacă te lovesc eu prima. Doar atunci.

Şi:
Nu ai voie să îmi spui că nu pot, pentru că sunt fată.
Nu ai voie să îmi spui că nu pot să port albastru, pentru că sunt fată. E culoarea mea preferată.
Nu ai voie să îmi spui că nu pot să ridic un bolovan de 50 kg, pentru că sunt fată. Poţi să-mi spui că nu pot să-l ridic pentru că am EU 50 de kg şi, deci, nu am forţă suficientă. Nici tu nu poţi să-l ridici dacă ai înălţimea şi greutatea mea.
Nu ai voie să îmi spui că nu pot să fac o tură de creastă în Piatra Craiului, pentru că sunt fată. Poţi să îmi spui că nu pot să o fac (acum) pentru că nu am antrenament. Nici tu nu ai putea, în cazul ăsta.
Nu ai voie să îmi spui că nu pot să practic o meserie, pentru că sunt fată. Poţi cel mult să îmi spui că nu pot, pentru că nu am pregătirea necesară. Nici tu nu poţi fi chirurg, dacă nu ai studiat medicina.
Nu ai voie să îmi spui că TREBUIE să am o anumită atitudine, pentru că sunt fată. Atitudinea mea depinde de tine. În general, se spune că sunt de treabă. Dacă mă port ca o scârbă cu tine, probabil că problema e la tine.
Nu ai voie să îmi spui că eroii mei TREBUIE să fie domniţe feminine şi delicate, pentru că sunt fată. Ştii ce? Mi-e scârbă de acele personaje plângăcioase, mereu victime, mereu răpite, mereu ciuca bătăii pentru toată lumea. Scuză-mă că prefer eroine interesante, puternice, influente; chiar şi luptătoare, chiar şi nerealiste, chiar dacă mor la final. Nici ţie, domnule, oricine ai fi, nu îţi plac acele personaje masculine care zac într-un colţ şi se uită la tavan. La fel ca tine, prefer acţiunea. În plus, se spune că reginele cele rele sunt prinţesele care nu au fost niciodată salvate; şi ştim cu toţii că, în realitate, nu vine nimeni, niciodată, să te salveze. Te mişti într-o direcţie sau crăpi, cam aşa stă treaba în lumea reală.
Nu ai voie să-mi spui că nu pot să spun verde în faţă ce am de spus, pentru că sunt fată. Ba da, în morţii mamii ei de treabă, o să spun exact ce vreau şi exact aşa cum vreau. TOCMAI pentru că sunt fată, şi tocmai pentru că dumneata şi confraţii domniei tale obişnuiţi să spuneţi mereu că femeile nu se exprimă clar, că la ele nu înseamnă da, că "sunt bine" înseamnă probleme şi alte rahaturi de genul ăsta. Eşti sensibil? Te simţi ofensat? caută-ţi un "safe space", că tot e la modă.

Şi nu, nu ai voie să îmi trânteşti în scârbă un "eşti feministă" pentru că îţi spun toate astea. Feminism înseamnă egalitate în drepturi pentru toată lumea. Dacă eşti un om educat, trebuie să ştii asta, la fel cum trebuie să ştii că o feministă luptă pentru drepturile tuturor, bărbaţi şi femei; deci şi pentru drepturile tale.
Nu ai voie să mă numeşti nici feminazistă; nu te urăsc, nu mă consider superioară ţie, la fel cum nici tu nu ai voie să te consideri superior mie. Suntem tot oameni, avem tot două mâini şi două picioare şi suntem la fel de capabili să facem chestii. Că tu ai înclinaţii spre matematică şi eu spre artă, asta e altceva. Einstein spunea că toţi suntem genii, dar nu putem judeca un peşte în funcţie de abilităţile sale de a se urca într-un copac. Că unii posedă nişte abilităţi speciale, sau posedă un caracter net superior, asta e altceva şi nu ţine de sex.

Am hotărât să scriu asta azi, nu ieri, pentru că nu ar trebui să existe o zi specială în care să se atragă atenţia asupra violenţei împotriva femeilor. Ar trebui ca educaţia să fie realizată în aşa măsură încât violenţa să iasă, pur şi simplu, din discuţie, şi să fie văzută exact ca ceea ce este: o anomalie hidoasă care trebuie condamnată. Pentru asta, însă, este nevoie ca autorităţile, intelectualii, "vârfurile" să ia atitudine. Este nevoie ca noi, noi toţi, să fim conştienţi de faptul că suntem OAMENI. Diferiţi, da, dar oameni, egali în drepturi şi egali în faţa legii. Despre ASTA este vorba.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu