duminică, 12 august 2018

„Fata aia, săraca!”

Hai că o știți. Fata aia, săraca, tânăra femeie jandarm de 20 de ani, lăsată în urmă de camarazi, snopită în bătaie de câțiva huligani, salvată de alți huligani care au acoperit-o cu propriul corp și au dus-o pachet înapoi la scara ei, că gașca proprie uitase de existența individei.
Și postările lacrimogene de pe net din orele următoare, că săraca de ea are coloana ruptă, se zbate între viață și moarte și că „rugați-vă pentru ea” și „să nu uităm”.

... Nu uităm.

Nu uităm amenințările voastre de dinaintea protestului, dragi jandarmi, cum că aveți libertatea să interveniți în forță. Nu am auzit aceleași amenințări atunci când s-a anunțat mitingul PSD.
Nu uităm felul în care s-a întârziat venirea protestatarilor în Piața Victoriei: opt trenuri oprite ore în șir în câmp, coloane întregi de mașini blocate la intrarea în oraș, verificat bagajele la sânge, obligarea celor cu mașini să parcheze la mama dracului. Dar voi țineți minte când autobuzele celor veniți pentru mitingul PSD au fost parcate în curtea guvernului?...
Nu uităm că jandarmii au venit echipați ca de război la un protest pașnic. O desfășurare de forțe cu adevărat impresionantă; câini, cai, țestoase, butelii de gaz, tunuri de apă, gloanțe de cauciuc, grenade fumigene. Unde au fost toți acești minunați soldați cu tot acest echipament în timpul mitingului PSD? Nu am văzut picior de jandarm pe-acolo, deși se știa că vor fi „un milion de simpatizanți PSD” în piață. Mă rog, în final au tăiat-o la 500.000. Deși tot ei spun că nu încap mai mult de 100.000 de oameni în Victoriei, dar hai, fie cum vor ei. 500.000 de protestatari și nici un jandarm. Pentru protecție, nu de alta. Nu? Așa sună explicația voastră: „ suntem prietenii voștri, suntem aici ca să vă protejăm.” Unde ați fost atunci, dragi prieteni ai poporului?
Nu uităm că ultrașii fuseseră depistați încă de pe la ora 16:00, dar jandarmii nu au făcut absolut nici o mișcare în direcția lor. Deși îi vedeau. Deși aveau oameni echipați în civil prin mulțime, cică special pentru a găsi eventuali agitatori și pentru a preveni vreun incident.
Nu uităm că jandarmii au folosit butelii cu gaz, tunuri de apă, grenade fumigene, gloanțe de cauciuc și forța fizică împotriva unor oameni pașnici. Bărbați, femei, copii; tineri și bătrâni. „Ce-ai căutat aici cu copilul??” l-a întrebat un jandarm pe un bărbat, care l-a atenționat, indignat, că a aruncat cu gaz către copilul lui. Și omul i-a răspuns ce i-ar fi răspuns oricare dintre noi: „Eu am venit aici la demonstrație, nu la război!!!” (sursa: internet). Alt jandarm, întrebat pentru ce dă cu gaz aiurea asupra oamenilor nevinovați, a răspuns ridicând din umeri „Păi dacă ăsta-i ordinul...” (sursa: Recorder. Se aude clar discuția pe înregistrare).
Nu uităm că s-a încercat în repetate rânduri anihilarea protestului și împrăștierea demonstranților, și nici voința oamenilor care au revenit de fiecare dată în piață, în ciuda gazelor, a tunurilor de apă și a bastoanelor jandarmilor. Ei erau acolo cu un scop: să își strige tare nemulțumirile. Aveau și jandarmii un scop: să nu-i lase să se facă auziți.

Nu, nu uităm nici de fata aia pe care ne-o tot fluturați pe sub nas cu mesaje lacrimogene. Cum se face însă că propriii ei camarazi au uitat-o, chiar între acei ultrași pe care nu s-a sinchisit nimeni să-i salte? Era nevoie de o victimă, nu-i așa? Trebuia să curgă niște sânge. În realitate, fata nu trebuia să se mai întoarcă vie de acolo. Sau, cel puțin, nu trebuia să se mai întoarcă întreagă. Ea știa asta? A fost de-acord să fie momeală? Pentru că eu mă cam îndoiesc că ea era pregătită, la 20 de ani, să moară pentru Dragnea și partid.
Că veni vorba, „săraca fată” e bine. Nu mulțumită vouă, prieteni jandarmi.
Și nu, nu-i plâng de milă.  Era acolo în calitate de mardeiaș, la fel ca toți ceilalți căței ai lui Dragnea. A încasat-o și ea puțin? Ghinion. Îi sugerez să-l caute pe băiatul care a salvat-o și să-i mulțumească; datorită lui, nu are acel diagnostic pe care i l-ați pus voi ca să ne mai stoarceți niște lacrimi.

Dar știți ce? Hai, destul cu „fata aia, săraca”. Nu vreți să vorbim mai bine de băiatul ăla care s-a trezit împușcat cu un glonț de cauciuc? Sau de fata aia bătută până la leșin? Sau de tânărul cu gaură în picior, în urma exploziei unei fumigene? De acei tineri loviți cu bastoanele, deși țineau mâinile ridicate sau erau deja la pământ? De cei loviți cu picioarele și cu scuturile, deși stăteau jos și nu făceau absolut nimic? De cei călcați în picioare de jandarmi? De femeia paralizată, răsturnată de către un brav jandarm din cărucior? De toți oamenii ăia, tineri și bătrâni, împroșcați cu gaze, stropiți cu tunurile de apă...? Toți ăștia au fost în jur de 450. Toți ăștia au fost acolo pentru a protesta împotriva unui guvern incompetent și a unui infractor condamnat la închisoare, care încă mai face legea în țara asta și încă mai are tupeul să apară la televizor. Dar asta nu vă impresionează, așa-i? Doar PSDragnea ne-a mărit salariile și pensiile, ne-a dat, noi suntem nerecunoscători că mușcăm mâna care ne hrănește și am meritat din plin tot ce s-a întâmplat. Din toată nebunia din 10 august, trebuie să o reținem doar pe „săraca fată”, martira lui Dragnea. Pentru că ea asta trebuia să fie, o martiră. O martiră al cărei sânge să justifice o intervenție și mai în forță, eventual cu gloanțe reale.

Jandarmeria Română, în ochii mei ți-ai pierdut orice urmă de credibilitate. Ai jurat să aperi poporul, dar ai ales să devii slugă la PSD. Totul este mult prea evident.

PS: Da, dragă unchiule jandarm, care ai preferat să mă blochezi pentru a evita un dialog; asta văd, asta simt. Mi-ai spus că sunt manipulată. Adică nu e adevărat ce văd că se întâmplă de la o vreme încoace; poate că nu urmăresc postul TV care trebuie, așa-i? Poate că nici imaginile apărute în media nu sunt adevărate, și poate că nu e adevărat nici ce ce mi-au povestit prietenii mei aflați vineri în Piața Victoriei. Presupun că, în opinia ta, ei nu aveau ce să caute acolo, în condițiile în care PSD le-a mărit salariile...
Îți mai spun doar atât: când îi vezi pe „huliganii” care ies pe străzi să protesteze, amintește-ți, te rog, că și eu sunt unul dintre ei. Că ce s-a întâmplat în București se poate întâmpla oricând și în Timișoara. E adevărat, jandarmii din Timișoara au fost niște lorzi până acum, dar, după cum bine știi, nu este nevoie decât de un ordin pentru ca lucrurile să se schimbe radical.










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu