Prințese

Acum ceva vreme, în perioada BC (Before Corona), la un târg Gaudeamus, o doamnă a luat în mâini Imperiul de sticlă și a vrut să știe despre ce e vorba acolo. Nu am apucat să-i spun prea multe; în momentul în care a auzit cuvântul „prințesă”, doamna a lăsat cartea jos și a trecut mai departe, aruncând un „pff, prințese...” peste umăr. 

Nu a fost nici prima, nici singura. 

Încă de când am lansat Imperiul, în 2018, am avut parte de această reacție din partea unora. Ciudat, numai din partea doamnelor. Domnii, în schimb, nu păreau să aibă vreo problemă cu prințesa mea; ba chiar mi s-a întâmplat ca o pereche, mai de vârsta părinților mei, să îmi pună unele întrebări, doamna să strâmbe din buze („pff, prințese...”), dar domnul să se arate interesat în continuare și, la final, să cumpere cartea. 
Mi-am dat seama, de aici, că multă lume nu prea înțelege ce înseamnă o prințesă (în ciuda faptului că Game of Thrones a fost cel mai vizionat serial din lume, iar Game of Thrones abundă de prințese...) și că se fac prea multe asocieri cu filmele Disney. Nu mă înțelegeți greșit; nu am nici o problemă cu filmele Disney, am fost mereu fană. Ce e drept, eu le prefer pe Belle, pe Merida, pe Elsa & Anna, pe Tiana și pe Moana în locul clasicelor Snow White, Aurora sau altor „adormite” care trebuie mereu salvate. 
Din păcate, aceste clasice adormite par să fie șablonul general pentru ideea de „prințesă”... 

Greșit. 

Deși nu prea învățăm despre ele la școală, prințesele au existat cu adevărat. 
Au fost fiice, surori, mame și soții de regi; au fost reginele formidabile de mai târziu. Au fost femei puternice și influente, care și-au lăsat amprenta asupra istoriei. Poate că au avut păr frumos, rochii superbe și bijuterii minunate, poate că unele au fost excepțional de frumoase; un lucru însă e cert: aceste doamne au avut ca scop puterea politică, nu iubirea vreunui prinț care să vină și să le salveze din turnul lor. 
Prințesele reale trebuiau să își folosească educația, inteligența, influența, măiestria vorbelor și viclenia pentru a deține controlul, și trebuiau să evite cu orice preț să ajungă în vreun turn. Pentru că, în cruda realitate, nimeni nu a salvat vreodată prințesele închise prin turnuri... 

Acestea fiind spuse, consider că e cazul să aruncăm o privire în trecut, să le cunoaștem măcar pe câteva din aceste prințese adevărate. 
Vă invit, deci, să vizitați periodic pagina Imperiul de sticlă, până termin de scris volumele 2 și 3 ale trilogiei; veți găsi acolo articole despre câteva din doamnele care m-au inspirat și continuă să mă inspire pentru a o crea pe Alma, prințesa de Aakra. Click pe fotografii pentru a citi articolele :) 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prințese adevărate. Capitolul 8: Mitul „prințesei Qajar”

Proze la cuptor

Referinţe critice