Prințese adevărate. Capitolul 10: Soraya, regina care a rupt vălul islamic

 

Suraiya Shahzada Khanum (prințesa Soraya), regina Afganistanului

Soraya Tarzi s-a născut în 24 noiembrie 1899 în Damasc, Siria, pe atunci parte a Imperiului Otoman. Tatăl ei a fost Sardar Mahmud Tarzi, membru al casei regale de Kandahar, om politic și intelectual, cunoscut drept părintele jurnalismului afgan; ziarul său, Seraj-al-Akhbar, a jucat un rol esențial în mișcarea de modernizare a țării.
Mama, Asma Rasmyia Khanum, fiica șeicului din Aleppo, a fost directoare de școală și redactor de revistă, prima femeie din Afganistan care a deținut aceste posturi.
Mahmud Tarzi era un adept al progresului. Sub supravegherea lui, Soraya a primit o educație occidentală, ceea ce avea să-i influențeze ideile și acțiunile de mai târziu.

La întoarcerea din Siria, familia Tarzi a fost invitată la curtea lui Amir Habibullah Khan, unde Soraya l-a cunoscut pe fiul acestuia, Amanullah. Tânărul prinț îl admira mult pe Mahmud Tarzi pentru ideile sale, dar a plăcut-o și pe Soraya și a cerut-o de soție. Nunta a avut loc în 30 august 1913, pe când fata nu împlinise încă 14 ani.

Căsătoria a fost una fericită. Amanullah nu a luat alte soții pe lângă Soraya, rupând astfel o tradiție veche de secole; iar din 1919, când el a devenit Amir și apoi rege al Afganistanului, Soraya a primit, la rândul ei, rolul unei regine cu drepturi depline.
Prințul a lansat o campanie împotriva poligamiei și a vălului islamic. Soraya fost prima consoartă a unui prinț afgan care a apărut în public alături de soțul ei, inclusiv la partide de vânătoare și la întâlnirile Consiliului, și a luat parte la toate evenimentele importante.
În cadrul unui discurs, Amanullah le-a amintit celor prezenți că „Islamul nu le cere femeilor să își acopere trupurile și fețele cu văluri”, moment în care Soraya și-a sfâșiat vălul și a rămas în haine europene, iar doamnele din jur, soții de demnitari, i-au imitat gestul.

Alături de Amanullah, a promovat educația și emanciparea femeilor afgane; a deschis două școli de fete în Kabul și a oferit burse pentru fetele care voiau să studieze în străinătate. A ținut discursuri prin care încuraja femeile să se implice activ în societate, să învețe, să muncească, argumentând că nu doar bărbații au datoria de a-și sluji țara, ci și femeile, iar țara poate fi slujită cel mai bine de către cei bine educați.

A pus bazele primei reviste afgane pentru femei și a primei organizații pentru femei din Afganistan. A contribuit regulat cu articole la revista mamei ei. A construit spitalul pentru femei Masturat.
În 1926, Amanullah a fost numit rege al Afganistanului. A zis atunci: „Eu sunt regele vostru, dar Ministrul Educației e soția mea, Regina.”
Între anii 1927-1928, cei doi au vizitat Europa; au primit amândoi diplome onorifice de la unversitatea Oxford pentru eforturile lor.

Reformele inițiate de cuplul regal au fost bine primite de elita țării, în special de tinerii intelectuali, însă musulmanii conservatori s-au arătat reticenți, ba chiar scandalizați de comportamentul și ideile lor. O serie de fotografii din cadrul turneului european – Soraya alături de diverși demnitari și lideri europeni – au fost văzute ca o trădare a religiei și culturii afgane și, mai ales, un atentat la onoarea femeilor.

În 1929, regele Amanullah s-a văzut nevoit să abdice, pentru a evita un război civil. Familia regală a plecat în exil în India, apoi în Italia, la invitația regelui Victor Emanuel al III-lea. În anii 1930-1940 au avut loc câteva încercări de a reveni pe tron (posibil cu ajutor din partea Axei), soldate toate cu un eșec.

Amanullah a murit în 1960, nu se știe sigur dacă în Italia sau în Elveția. Soraya a murit și ea opt ani mai târziu, pe 20 aprilie 1968, la Roma; a fost îngropată în mausoleul Bagh-e Amir Shaheed din Jalalabad, alături de soțul ei.

Din cei zece copii ai cuplului, prințesa India trăiește și azi, în Roma; e implicată în activități culturale și caritabile și își amintește cu admirație de mama ei. Nici ea nu este o fană a vălului islamic burqa, spunând că nu e o piesă vestimentară afgană și nu e nici măcar una islamică.
În ce privește educația femeilor, atât de intens promovată de Soraya, prințesa India consideră că, de fapt, bărbații afgani au nevoie de mai multă educație, pentru ca lucrurile să se schimbe cu adevărat în bine.