Prințese adevărate. Capitolul 7: Elena Mușat și Sophia Palaiologina, sau o Urzeală a Tronurilor în stil rusesc

 

Stânga: actrița Sofia Nikitchuk în rolul prințesei Elena „Voloshanka” Mușat, serialul rusesc Sophia (2016)

Dreapta: actrița Mariya Andreyeva în rolul prințesei Sophia Palaiologina, serialul rusesc Sophia (2016)

Sursă foto: telserial.com




La sfârșitul secolului al XV-lea, familia domnitoare a Moscovei primea în sânul ei două prințese străine.
Prima a fost Sophia Palaiologos, nepoata ultimului împărat bizantin, căsătorită cu cneazul Ivan al III-lea.
A doua a fost Elena Mușat, fiica lui Ștefan cel Mare al Moldovei, căsătorită cu fiul cneazului Ivan, prințul moștenitor Ivan cel Tânăr.
Frumoase, inteligente și cu idei progresiste, ele și-au pus în gând să revoluționeze curtea moscovită.
Din păcate, mirajul puterii le-a prins pe amândouă în mrejele lui și le-a transformat în rivale, angajate într-o luptă ce nu putea sfârși decât cu moartea uneia din ele.

SOPHIA

S-a născut în Moreea, în 1449, ca fiică a despotului Toma Palaiologos și a prințesei Ecaterina Zaccaria de Achaea, primind la botez numele de Zoe.
Tatăl ei, Toma, era fratele mai mic al împăratului Constantin al Bizanțului și, în lipsa unor urmași, moștenitorul acestuia.
Zoe avea 4 ani când a căzut Constantinopolul și 11 când turcii au atacat Moreea. Familia regală s-a refugiat atunci în Corfu, apoi la Roma, unde Toma a fost primit cu onoruri, ca împărat bizantin, în 7 martie 1461.
Ecaterina a murit în 1462; Toma, în 1465. Zoe și frații ei, Andreas și Manuel, rămași orfani, au fost crescuți și educați la curtea papei Sixtus al IV-lea. Tot în această perioadă, Zoe și-a schimbat numele în Sophia.
Negocierile de căsătorie cu Ivan al III-lea al Moscovei au început în 1469. Exista speranța că prințesa Sophia, crescută ca o catolică, avea să aducă principatul rus sub influența Romei. Asta nu s-a întâmplat; Sophia s-a întors degrabă la religia strămoșilor ei, iar legatului papal care o însoțea nu i s-a permis să intre în Moscova purtând crucea latină în mâini.
Nunta a avut loc în 12 noiembrie 1472. Mirele, aflat la a doua căsătorie, s-a arătat foarte încântat de mireasă; a cerut să se construiască palate și grădini pentru ea și a acceptat la curtea Moscovei obiceiuri bizantine.
Spre deosebire de alte consoarte ale prinților ruși, Sophia nu a trăit în izolare, în apartamentele rezervate femeilor; dimpotrivă, s-a implicat activ în viața palatului, primind ambasadori și diplomați întocmai ca reginele vest-europene. A avut un rol însemnat și în încetarea relațiilor tributare cu mongolii, în 1480.
Cei doi au avut împreună 12 copii, dintre care 8 au ajuns la maturitate.

ELENA

Despre copilăria Elenei nu se știu prea multe. S-a născut în jurul anului 1465, probabil la Suceava; tatăl ei a fost Ștefan cel Mare al Moldovei, iar mama, frumoasa Evdokia Olelkovici de Kiev, prima soție a domnitorului.
A avut un frate, probabil doi; nu se știe dacă fiul cel mare al lui Ștefan, Alexandru, a fost născut tot de Evdokia, cum nu se știe nici măcar dacă a fost legitim.
Negocierile pentru căsătoria Elenei cu Ivan cel Tânăr, moștenitorul lui Ivan al III-lea, au început în 1479, iar nunta a avut loc la 12 ianuarie 1483.
Un an mai târziu, în 10 octombrie, s-a născut fiul lor, Dmitry.
La fel ca prințesa bizantină, ajunsă în Moscova cu 11 ani înaintea ei, Elena era frumoasă, bine educată și a stârnit senzație. Poate prea multă senzație, ar spune unii... Destul însă ca prezența ei să devină repede incomodă pentru unele facțiuni.

CONFLICTUL

Ivan cel Tânăr a fost fiul rezultat din căsătoria lui Ivan al III-lea cu prima lui soție, Maria de Tver; el a fost numit de tatăl său ca succesor la tron și co-regent. Era, deci, firesc să se presupună că urmașii săi își vor moșteni tatăl și bunicul.
Prințul însă a murit de gută, la abia șapte ani după căsătoria cu Elena, fără ca doctorul adus special de la Veneția să poată face ceva pentru el.
Doctorul a fost executat; dar, cum Sophia a fost cea care l-a adus, s-a presupus de îndată că prințesa din Bizanț a avut un amestec în moartea moștenitorului, pentru a-i face loc propriului ei fiu, Vasili.
Erau motive destule pentru ca Sophia să vrea să-l elimine pe tânărul Ivan, spun cronicarii; din cauza lui, Sophia nu reușea să obțină funcții și poziții la curte pentru rudele ei. Din cauza lui, s-a descoperit lipsa unor bijuterii din colecția Mariei de Tver, pe care Sophia i le-a dăruit unei nepoate și pe care Ivan ar fi vrut să i le dăruiască soției. Și, nu în ultimul rând, prezența lui însemna că propriii ei copii nu aveau nici o șansă la tronul moscovit.
Nu există dovezi care să confirme implicarea Sophiei în moartea prințului moștenitor; cert este că Ivan al III-lea a avut unele bănuieli, alimentate și de Elena.
Astfel, în 1497, o mare parte din susținătorii Sophiei au fost executați, împreună cu familiile lor, iar Sophia și Vasili au căzut în dizgrație și au fost alungați de la curte.
În 1498, în cadrul unei ceremonii splendide, Dmitry cel de 15 ani, fiul Elenei și al lui Ivan cel Tânăr, a fost numit moștenitor al tronului.
Însă lucrurile nu s-au terminat aici.
Spre sfârșitul anului 1499, Ivan al III-lea s-a răzgândit cu privire la soția și fiul său, probabil în urma unor investigații care au dovedit nevinovăția lor, și i-a invitat pe amândoi înapoi la curte.
Iar în 1502, spun cronicile, Elena și fiul ei au fost aruncați în închisoare, în lanțuri; susținătorii lor, executați, iar Vasili a primit titlul de prinț moștenitor de Moscova în locul lui Dmitry.

Căderea Elenei a pecetluit și soarta reformei religioase. 

Elena a fost o susținătoare a curentului progresist înființat în zona Moscova-Novgorod, la care au aderat mulți membri ai nobilimii. Arestarea Elenei însă a dus la anihilarea mișcării, în 1503, și la executarea liderilor.

DEZNODĂMÂNTUL

Elena a murit în închisoare, în 18 ianuarie 1505. A fost „moarte necesară”, spun documentele vremii; cu alte cuvinte, a fost asasinată.
Dmitry a murit în 14 februarie 1509. Nu se știe dacă de foame, de frig sau ucis la ordinul lui Vasili.

Cât despre Sophia, ea a murit înaintea tuturor, în 7 aprilie 1503, și a fost îngropată într-un sarcofag imens de piatră albă, la mănăstirea Starodevichy. Mănăstirea a fost distrusă în 1929, iar rămășițele Sophiei au fost transferate la Catedrala Sfântului Arhanghel Mihail din Moscova.

Din păcate, nu există portrete contemporane ale celor două domnițe, nici descrieri detaliate ale lor.

Despre Elena se spune că era frumoasă și gingașă, semăna mult cu mama ei. 
A existat un portret al Sophiei, pictat la Roma și adus la Moscova pentru a-i fi prezentat lui Ivan al III-lea, în timpul tratativelor de căsătorie. Acesta s-a pierdut însă, deși se pare că a fost o capodoperă.