Prințese adevărate. Capitolul 8: Mitul „prințesei Qajar”

 

Stânga: prințesa Fatemeh Khanum “’Esmat al-Dowleh” (1855/6–1905)
Dreapta: prințesa Zahra Khanum “Taj al-Saltaneh” (1884–1936)






Din păcate, internetul le-a „topit” pe aceste două doamne într-una singură, sub numele generic de „prințesa Qajar”, „un etalon al frumuseții persane de început de secol XX”, și ne spune pe un ton zeflemitor cum 13 tineri îndrăgostiți până peste cap de ea s-au sinucis, după ce iubirea lor a fost respinsă de capricioasa prințesă.
Fals.
În realitate, este vorba despre două prințese din dinastia Qajar, două surori, fiicele regelui Nasir al-Din Shah al Persiei, care s-au făcut remarcate în epocă nu prin frumusețea lor, ci prin educație și prin ideile lor progresiste.

Fatemeh Khanum “’Esmat al-Dowleh”

A fost cea de-a doua fiică a regelui, dar prima care a încălcat tradițiile.
S-a născut în 1855 sau 1856, în regatul Persiei.
Despre copilăria ei nu se știu foarte multe. Iar în lumea ei, fetele încetau devreme a fi copii...

S-a căsătorit la vârsta de 10 ani cu aristocratul Dust Muhammad Khan Muʻayyir al-Mamlik; cum soțul ei avea funcții la curtea regală și locuia acolo, prințesa nu a părăsit palatul tatălui ei.
A studiat pianul și fotografia, ceva extrem de neobișnuit pentru o doamnă de harem. Mai mult, a avut propriul ei studio.

Deși tradiția cerea ca femeile să rămână închise în spațiul rezervat lor, Fatemeh Khanum a dus o viață foarte activă în cadrul palatului. Tatăl ei o prețuia în mod deosebit; i-a încredințat rolul de gazdă pentru doamnele străine de rang înalt.

A murit în 1905.
Fotografiile o arată ca pe o femeie mică de înălțime, corpolentă, cu fața rotundă, sprâncene groase și cu mustață. Într-adevăr, aceasta era moda vremii în Iran; însă Fatemeh Khanum nu a fost niciodată un etalon de frumusețe. Nu a fost vorba niciodată despre frumusețe în aspectul ei, ci despre forță și influență.


Zahra Khanum “Taj al-Saltaneh”

A fost a douăsprezecea fiică a regelui Nasir al-Din Shah; s-a născut în 1884.
La fel ca surorile ei mai mari, s-a căsătorit foarte devreme, la abia 13 ani, cu Sardar Hassan Shojah Saltaneh, înalt aristocrat și fiu al ministrului apărării. Au avut împreună patru copii. Căsătoria lor însă n-a durat. 

Zahra Khanum a fost prima femeie din familia regală care a divorțat și a protestat împotriva căsătoriei fetelor la vârste foarte fragede, prima care a renunțat la vălul islamic și a purtat haine europene în public.

Vorbea fluent arabă și franceză și îi plăcea să cânte la vioară. A fost scriitoare, artistă și activistă pentru drepturile femeilor în lumea arabă. A deschis un salon de literatură în casa ei, cu întruniri săptămânale.
A fost membru fondator al Mișcării Pentru Drepturile Femeilor Iraniene și a condus un marș al femeilor către parlament.
Ea, într-adevăr, a stârnit o mare pasiune; „victima” a fost poetul iranian Aref Qazvini, care i-a dedicat poemul Ey Taj. Omul însă, contrar legendelor internetului, nu s-a sinucis...

A murit în 1936.
În memoriile ei, Zahra Khanum critică fără menajamente monarhia (mai cu seamă pe tatăl și fratele ei) pentru nivelul scăzut de trai din regat și pentru lipsa de educație a populației. Manuscrisul a fost publicat abia la 60 de ani după moartea ei și se găsește în prezent în arhivele Bibliotecii Naționale Iraniene.