sâmbătă, 8 septembrie 2012

Una din zilele alea...

... când parcă nu mai nimereşti uşa să pleci, pentru că îţi tot aminteşti că ai uitat ceva esenţial
... când timpul trece mai repede decât e normal, tocmai pentru că ai multe de făcut şi nu mai ştii cu ce să începi
... când parcă toată lumea îţi stă în cale la modul intenţionat
... când cei din faţa ta se opresc în mijlocul trotuarului acolo unde e spaţiul mai îngust pentru a gesticula şi a clarifica diverse
... când parcă stai tu în calea tuturor şi nimeni nu are loc de tine, deşi te-ai aşezat într-un punct mai necirculat, tocmai pentru a evita astfel de situaţii
... când toţi fumătorii pământului merg exact în faţa ta pe stradă, într-un fel în care nu-i poţi ocoli, nici lăsa să o ia înainte, sau se pun lângă tine, deşi e loc destul în jur, şi suflă tot fumul posibil şi imposibil pe tine
... când întâlneşti tot felul de ciudaţi care se materializează de niciunde pe lângă tine şi te măsoară din cap până în picioare timp de minute întregi, şi rămâi prea blocat de situaţie ca să le dai vreo replică
... când doamna de la poştă găseşte ceva urgent de făcut exact atunci când eşti tu la rând, şi te ţine acolo cu ochii în tavan cel puţin 15 minute, deşi până la tine totul a mers strună
... când doamna de la magazin poartă o conversaţie extrem de importantă cu cineva din faţa ta, şi conversaţia se prelungeşte la nesfârşit, deşi tu te grăbeşti şi tot ce vrei e un bilet de autobuz
... când autobuzul, care ar trebui să vină la fiecare 3-5 minute, nu mai apare, tocmai pentru că te grăbeşti
... când eşti pe zebră, dar toate maşinile oraşului trec pe-acolo ca şi cum n-ar exista nici un semn pe şosea, şi stai ca idiotul aşteptând ca vreun binevoitor să îţi permită să faci ceea ce e dreptul tău
... când vrei să eviţi insolaţia puternică şi încerci să mergi pe la umbră, dar, nu se ştie cum, umbra este mereu pe partea cealaltă
... când ai ceva important de vorbit cu o anume persoană, dar persoana prelungeşte fără rost o discuţie absolut lipsită de importanţă, logică, inteligenţă sau bun simţ cu cineva care practic nu are nici o treabă acolo, iar tu eşti tratat ca şi cum ai fi invizibil
... când ai nevoie de calculator pentru a rezolva ceva urgent, dar "Mozilla Firefox not responding", "Microsoft Word must close", "Adobe Flash Player has crashed", şi asta la fiecare două minute
... când vecinii de peste drum bagă sfânta manea la maxim, şi pentru că ai stomac sensibil şi urechi fine trebuie să închizi geamul, deşi sunt vreo 35 de grade afară şi rişti să te sufoci

...
Stai calm şi mergi înainte. E doar una din zilele alea...

2 comentarii:

  1. cunosc exact sentimentul cu pricina, Cat. iar soluția este clară, ”keep walking”, cum ar zice Johnny W. :)

    RăspundețiȘtergere