vineri, 16 septembrie 2016

Promovarea trupelor rock românești



Avem câteva trupe în România care cântă bine. Atât de bine, încât au atras atenţia caselor de discuri din străinătate.

De ce? De ce case de discuri din străinătate? De ce nu există în România case de discuri serioase, interesate să lanseze şi să promoveze trupele rock românești?

Se spune din start că publicul român nu e interesat. De unde ştim? I s-a dat publicului român şansa să asculte înregistrări de calitate ale trupelor româneşti? Auzim la radio/TV trupe rock românești? Nu, publicului român i s-a băgat în cap că ce e românesc e de căcat şi că doar ce e dincolo e bun, şi ascultătorul român de rock ajunge să ciulească urechile la trupe româneşti abia după ce sunt promovate dincolo, şi să cumpere un disc la preţ triplu faţă de cât ar costa dacă ar fi distribuit de o casă de discuri din România. Pentru că trebuie plătit şi transportul.

Nu ar fi mai normal ca trupele româneşti să fie ascultate şi promovate întâi în România? Nu ar fi mai normal să ne lăudăm noi străinilor cu ce trupe avem, în loc să aflăm noi de la ei că avem trupe bune? Personal, mi se pare foarte ciudat ca trupele româneşti cunoscute pe plan european să fie înjurate de români pe diverse forumuri internaţionale şi susţinute în mod agresiv de străini.

Nu e ceva greşit aici? Nu ar trebui ca în primul rând românii să susţină trupele româneşti?... Suntem atât de nesiguri şi lipsiţi de coloană vertebrală, încât avem neapărată nevoie de confirmarea altora că ceva autohton este bun şi deci are voie să ne placă şi nouă?...

Nu există puncte de sprijin pentru cei care vor să facă ceva, indiferent de domeniul de activitate, fie că e muzică, literatură, sport, proiecte științifice sau orice altceva, şi apoi ne mirăm că mulţi îşi iau lumea în cap. Iar după ce reuşesc să facă ceva sprijiniţi de alţii, atunci urlăm în gura mare că ăia sunt români de-ai noştri. Nu, greşit. Nu sunt „de-ai noştri”. Nu avem dreptul să îi revendicăm, dacă nu am fost în stare să-i ajutăm să ne reprezinte. Nu avem dreptul să ne mândrim cu ei, dacă atunci când am fi avut ocazia să îi felicităm pentru ceea ce fac ne-am apucat să-i înjurăm şi să le spunem să se lase de meserie.

Ce-am făcut noi pentru ei? I-am înjurat pe forumuri, i-am tăvălit prin recenzii şi prin cronici de disc. Şi nu pentru că ar fi fost răi, ci pentru că îndrăzneau să se ridice deasupra mediocrităţii, iar în România reacţia generală la încercarea de ridicare deasupra mediocrităţii este "Hai lasă că oricum n-ai nici o şansă, nu te mai chinui şi du-te ia-ţi o slujbă adevărată". Ăştia suntem, să nu ne ascundem după deget. Şi când se anunţă un concert sau festival cu trupe româneşti, replica următoare este "Şi cui îi pasă?"...

Păi normal, de ce să ne pese? Mai bine mergem să vedem o trupă de pe-aiurea care e pe val, sau care a fost cândva mare şi care acum, la sfârşit de carieră, vine şi pe la noi. De ce este înţeles prin definiţie că trupele alea sunt mai bune ca cele româneşti? De ce nu pot fi puse pe picior de egalitate? Sunt tot trupe, formate tot din muzicieni, care sunt tot oameni. Să nu se creadă că trupele străine sunt formate din extratereştri. Nu, doar au avut parte de sprijin şi promovare, şi astfel au ajuns să aibă concerte şi turnee. Dar noi, deşi din moşi-strămoşi ne lăudăm că ne iubim "ţara şi neamul", tot din moşi-strămoşi ştim că ce e străin e mai bun. Popor de ipocriţi şi de lingăi!...


Aflăm acum că vom avea un post de televiziune rock.

Un lucru bun, nimic de zis. Aștept, însă, să văd și trupe românești aici, promovate în egală măsură ca cele străine.

Eu atât am avut de spus. Rock on!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu