Despre discriminați și ofensați

Aș vrea să vă povestesc o întâmplare de acum câțiva ani, de pe vremea când eram membră a forumului oficial al Tarjei Turunen. Într-o zi, Tarja a anunțat că dorește să organizeze un mic concurs; cei care își făcuseră tatuaje cu ea, cu numele ei sau cu orice alte chestii legate de ea urmau să îi trimită fotografii ale respectivelor tatuaje, iar ea avea să-și aleagă preferatul; premiul era o convorbire telefonică cu artista.
Revoltă!... Toți fanii care nu aveau tatuaje au sărit de un metru în sus: cum adică?... Acuma trebuie să ne facem tatuaje cu ea?... Cu numele ei?... Cu numele pieselor ei?... Cu versurile ei?... Cum să ne facem tatuaje atât de repede?... Ce...? Cum...? De ce...? Discriminare!!!
Câteva zile mai târziu, pentru că forumul fierbea, fata a trebuit să revină cu explicații: în timpul turneelor, a întâlnit mulți fani care i-au arătat tatuaje inspirate de ea și muzica ei; ea a simțit nevoia să organizeze acest mic joc, special pentru ei. Nu, nu trebuia să-și facă nimeni tatuaje în timp record; chiar ne ruga să nu ne apucăm de astfel de lucruri. Nu, nu era cazul să se simtă nimeni discriminat; ne iubea pe toți în aceeași măsură. Și nu, chiar nu avea pretenția să ne pictăm mutra ei pe braț sau prin alte părți sau să le dăm copiilor noștri numele ei (era acolo ceva legat și de acei fani care își numiseră fiicele Tarja, dar nu mai țin minte exact ce); tot ce a vrut a fost să vadă fotografii ale tatuajelor cu pricina și să pună de-o bârfă cu ăla al cărui tatuaj îi plăcea cel mai mult. Și da, avea să mai organizeze jocuri și concursuri la care putea participa toată lumea, cu sau fără tatuaje...
În sfârșit.
Ideea era că artista sus-numită a trebuit să explice de ce, la ea acasă, pe forumul ei, a vrut să facă o chestie într-un anume fel. O chestie care, în fond, nu afecta pe nimeni, dar pentru care mulți au ales să se declare „discriminați”.
E ca și cum eu îl chem pe X la mine ca să discutăm o anume problemă, pe care vreau să o discut doar cu X, dar pe drum apare și Y care se autoinvită la mine și, pentru că îi spun că, știi, scuze, dar problema asta nu are legătură cu tine, Y începe să urle că am ceva cu el și se simte discriminat și ofensat.

... Sau e ca și cum un anume cinematograf pune în vânzare niște pachete de reduceri într-o anumită combinație, gen 2 adulți + 2 copii, numite, să zicem, Pachete Family, iar niște oameni aflați într-o altă combinație se revoltă pentru că se simt discriminați.
Să clarificăm: familia ți-o construiești cum vrei tu, cum simți tu. Familie cu mamă, tată și copii? Da. Familie monoparentală? Da. Familie cu două mame/doi tați și copii? Da. Familie în care părinții lipsesc și bunicii se ocupă de copii? Da. Familie cu cuplu de orice fel, dar fără copii? Da. Familie cu random dude și animăluțul din dotare? Da. Oricare dintre acestea e perfect ok, dacă tu te simți bine în cadrul ei; asta contează, la urma urmei, nu ce mârâie tanti Floarea de la doi. Că nu cu tanti Floarea de la doi stai în casă, nici nu-ți dă ea de mâncare.
DAR
Dacă cinematograful îți oferă niște pachete cu descrierile „2 adulți + 1 copil” și „2 adulți + 2 copii”, nu ai de ce să vii cu „dar dacă suntem familie de un adult și doi copii” sau „doi adulți și zece copii” sau „doi adulți+doi copii+bunica+cățelul+pisica”. Nici la magazinul din cartier nu negociezi să cumperi trei sferturi dintr-o pâine pentru că tu de atâta ai nevoie, dacă nu există această opțiune în lista de prețuri. Restul e melodramă.

Pe scurt: casa ta, regulile tale; iar când mergi tu în casa altuia, respecți tu regulile lui. Nu-ți place cum și-a vopsit pereții? Nu-ți place cum și-a aranjat mobila? Nu-ți plac subiectele propuse spre discuție? Nu-ți place mâncarea pe care ți-o servește? Atunci nu te duci în casa lui, simplu.
Și când e vorba să cumperi ceva: alegi din oferta existentă, beneficiezi de pachete de reduceri dacă te încadrezi în cerințe. Nu are nimeni nimic cu tine, doar că producătorul și-a ales un anume public-țintă în acel moment. Poate că data viitoare vei fi tu publicul-țintă. Nu-ți convine? Ești liber să alegi alt producător, la fel cum el e liber să-și vândă marfa cum crede de cuviință. Și te asigur că scopul lui e să vândă. Cumva sunt sigură că, dacă doamna mamă singură cu doi copii ar fi cerut pur și simplu pachetul Family de 3, fără multă vorbă, l-ar fi primit.

PS: se pare că Multiplex a băgat acum și pachet pentru familiile monoparentale, la sugestia mămicii ofensate de la care a pornit toată gălăgia. Mă întreb ce vor face când se vor revolta familiile cu trei sau patru copii. Nici pentru cazul lor nu există vreo opțiune, după cum văd pe afiș, și doar tot familii sunt, nu?...









Comentarii

Postări populare de pe acest blog

CINE e această doamnă?

Prințese adevărate. Capitolul 8: Mitul „prințesei Qajar”

Proze la cuptor