luni, 24 septembrie 2018

Să se revizuiască, pentru că... nu se schimbă nimic

N-am vrut să mai spun nimic pe tema asta, din simplul motiv că e o pierdere de vreme; ridică o falsă problemă, distrage atenția de la problemele reale și stârnește certuri aiurea. Divide et impera, le-a reușit perfect. Dar manipulările sunt prea grosolane, isteria asta generală e prea mare ca să taci pur și simplu.
Într-adevăr, indiferent de rezultatul referendumului, nu se schimbă nimic, teoretic vorbind. Asta pentru că în Codul Civil scrie foarte limpede ce și cum.
Pentru ce atâta încrâncenare, atunci? Pentru ce atâta efort și propagandă, pentru ce atâta cheltuială din banul public, pentru ce declarația aia cu „Votez DA pentru copilul meu”?, penru ce toată această agitație din partea CPF?

Din câte văd, referendumul ăsta îi face pe mulți să se creadă un fel de misionari, scopul lor sacru fiind acela de a salva specia românilor verzi și puri de la dispariție și sufletele lor de la focul gheenei. Că doar „suntem un popor creștin”. În zadar le explici că nu există un popor într-un anumit fel, că suntem diferiți, chiar dacă trăim între granițele aceleiași țări, că nu toți gândim la fel, nu toți credem la fel, nu toți simțim la fel; că suntem un stat laic înainte de toate și că legile trebuie să vizeze toți cetățenii, indiferent de opțiunile lor religioase. Îți vor răspunde că e dreptul lor de a se exprima.
Într-adevăr, e dreptul lor. Asta înseamnă democrație. Dar dreptul meu de a nu trăi după ideile și doctrinele altora unde e?
Da, ok, și eu sunt creștină. Dar creștinismul meu nu implică nici Biblie, nici rugăciuni spuse mecanic, nici pupături de icoane și moaște, nici biserici. Mă rog, discuția e mai lungă; mă opresc aici. În fond, credința mea e strict treaba mea. Cu ce drept să mă duc eu peste altul și să-i impun să vadă ca mine, să creadă ca mine, să simtă ca mine?...

... Revenind la bravii misionari.
„Mă interesează familia.”, strigă unii.
Foarte bine, să te intereseze familia; familia TA. Să te intereseze soțul tău/soția ta, copiii tăi (dacă îi ai), frații și surorile tale, părinții, bunicii, animăluțul din dotare. În familia altuia nu ai dreptul să te bagi, atâta timp cât nimeni de acolo nu e bătut, abuzat, violat, abandonat, omorât.
Pentru că, hai s-o spunem pe-a dreaptă, dacă SE ÎNTÂMPLĂ ca cineva dintr-o altă familie să fie bătut, abuzat, violat, abandonat, omorât, a naibii dacă toți familiștii ăștia convinși mișcă vreun deget; acolo ei nu se bagă, aia nu e treaba lor, aia nu-i privește pe ei; și de aici frustrarea maximă a celor ca mine, care poate că sunt și ei creștini și adepți ai familiei așa-zis normale, dar care preferă să își bage picioarele în el de referendum și în toți cei implicați.
Chiar zilele trecute, o femeie din Bistrița a fost bătută de fostul soț. Nu acasă, la fereală, nu pe vreo alee lăturalnică, ci la grădinița la care era înscris băiețelul lor, de față cu copiii, cu părinții și cu educatorii. Nu a intervenit nimeni. Mai mult, educatorii i-au sugerat femeii să își rezolve problemele acasă, că acolo strică imaginea și prestigiul grădiniței.
Probabil că în următoarea știre despre acea femeie vom citi că a fost omorâtă, întrucât judecătorii nu consideră necesar să îi dea un ordin de restricție împotriva dobitocului; știm cu toții că așa se termină toate aceste povești. Deci, cu ea și cu cele ca ea ce facem? CPF, se aude și acolo în spate?...
Da, familistule, și pe mine mă interesează familia. Eu însă aștept o lege dură împotriva psihopaților ăștia bătăuși care consideră că e perfect în regulă să-și omoare familia în bătaie. O lege atât de dură, încât să se gândească de două ori înainte să ridice mâna asupra consoartei sau copilului, știind că îi așteaptă niște mulți și grei ani de pușcărie. Da, știu că sunt și cazuri de femei care își abuzează fizic și psihic soții; problema e exact aceeași, pedeapsa să fie exact aceeași. Deci, pe când un referendum pe tema asta?

„Familia tradițională!” urlă cei mai mulți; ăsta pare a fi sloganul lor preferat, cu asta m-am trezit și eu în inbox de la niște personaje deranjate de ideile mele.
Care tradiție, fraților? Tradiția creștină? Creștinismul este un iudaism reformat; dacă mai citiți o dată Biblia (că facem cum facem și tot Biblia o scoatem la înaintare ca armă și ca argument suprem atunci când nu mai avem argumente logice, dar mulți dintre voi nu ați citit-o, sau ați citit și reținut numai ce vă convine vouă), o să vedeți că toți marii patriarhi (și nu doar ei) aveau mai multe soții, și încă și mai multe concubine. Cât despre creștinismul timpuriu, ăla promova celibatul, că omul trebuie să fie pur, că iubirea trupească e stricăciune, că bla-bla. Deci, despre ce vorbim?
Tradiția dacică? Și ăia aveau mai multe soții, atâtea câte își permiteau să cumpere. Din nou, despre ce vorbim?...

„Căsătoria e doar între bărbat și femeie!” explică alții, pe un ton imperativ.
Păi... aia scrie deja în Codul Civil, foarte frumos și foarte clar. Nu este menționat, nici măcar ca scăpare sau ca portiță, că o căsătorie încheiată pe teritoriul României ar putea avea loc între altfel de persoane decât bărbat+femeie.
Nu, spun ei, nu e clar. Trebuie să scrie în Constituție, ca să fie bătut în cuie.
Aici, deși mulți vor nega, intervine explicit groaza de homosexuali, așa cum în Antichitate și în Evul Mediu timpuriu exista groaza de religiile noi cu ritualuri efectuate la fereală și cu mistere, așa cum în perioada Evului Mediu și a Renașterii exista groaza de vrăjitoare, așa cum în secolul trecut exista groaza de evrei. Aceeași isterie în masă, același periculos „nu am nimic cu ei, dar...” Ar fi bine să ne amintim din istorie și la ce se ajunge în astfel de cazuri, pentru că de aici până la linșaj în stradă și execuții în piața publică nu mai este decât un pas.
Se pare că familiștii ăștia cu piepturile umflate își imaginează că un homosexual e așa un fel de bau-bau colorat, pus pe mâncat carne de om, pe destrămat familii „normale” și pe furat copii (e adevărat, nici paradele alea aiuristice nu prea le pledează cauza, dar, din câte am înțeles din discuțiile cu ei, nici lor nu le plac și mulți se consideră insultați de ele). Poate că de aia au atâta priză povestioarele alea „din Canada” care circulă în draci pe tot internetul, stârnind noi și noi valuri de revoltă în rândul familiștilor tradiționaliști. Recunosc, eu am blocat de multă vreme toate saitulețele astea obscure din fundul interneților, pline de „știri” fără surse credibile; am primit și eu recent povestioarele cu pricina și am purces să mă informez, ca să nu mor proastă.
Deci:
*Cazul Canada nr. 1, care de fapt a avut loc în SUA, Kentucky: o doamnă, funcționar public la primărie, a refuzat să cunune civil un cuplu de homosexuali, deși legea statului permite căsătoria între persoane de același sex. Doamna a fost concediată, și de aici mare scandal, că e abuz din partea comunității LGBT.
Eu zic atât: dacă convingerile religioase ale doamnei erau atât de ferme, trebuia să-și dea demisia în momentul în care s-a modificat legea căsătoriilor și să-și caute altă slujbă. Faptul că a provocat un scandal și s-a apucat apoi să țină conferințe cu ohvai cât de abuzată a fost ea de LGBT nu mă impresionează. În același ton, hai să spună și doctorii că nu fac transfuzii de sânge sau transplanturi de organe, că nu le permite religia. Sau vânzătorii din magazine că nu servesc decât pe cine vor ei, cu ce consideră ei, că religia. Și când le atragi atenția că asta nu e ok, sau când superiorii lor decid să renunțe la serviciile lor, să sară în sus că nu li se respectă religia și vai, abuz. Începe să nu mai sune atât de bine, nu-i așa?
În altă ordine de idei, deși legile din SUA specifică faptul că vârsta minimă pentru căsătorie e undeva între 17 ani (cu acordul părinților) și 21, sunt acele state din Sud în care fetițe de 12-15 ani sunt retrase de la școală și măritate cu bărbați mult mai în vârstă ca ele. Totul cu acordul părinților, pentru că legile au multe portițe din astea de care se poate profita și toate vizează acordul părinților. Interesant, acolo nu a apărut nici un afurisit de funcționar public, nici un preot care să facă scandal, care să declare că nu e în regulă ce se întâmplă, care să țină conferințe furibunde prin Europa că au loc abuzuri înfiorătoare. Acolo nu a fost treaba nimănui să intervină. Dar e treaba tuturor să facă scandal când doi adulți, fie ei și de același sex, aleg să trăiască împreună.
*Cazul Canada nr. 2: un articol distribuit de Active News și de nimeni altcineva; cică în Canada, dacă nu îi accepți pe homosexuali, statul îți ia copiii și îi dă unui cuplu de homosexuali. O lege numită Bill 89.
E și un link acolo, către legea cu pricina. 
Mă întreb câți s-au obosit să intre pe linkul ăla, să vadă concret dacă scrie cu adevărat ce spun cei de la Active News că scrie. Eu am intrat. Vă spun despre ce e vorba? Șocant, dar NU despre homosexuali, nici despre cum îți ia statul copiii. E vorba despre copii, da, dar despre copiii popoarelor indigene, Native Americans/First Nations și Inuit. Despre dreptul lor la educație, la a nu fi discriminați rasial, la a-și păstra și perpetua cultura și tradițiile.
... Dar disperații ăștia preferă articolașul de pe Active News, așa cum se găsește, fără să verifice alte surse, pentru că le alimentează în mod satisfăcător paranoia.
Și mai e și mizeria aia de banner, aia cu „Dacă nu votezi, doi bărbați vor putea adopta copilul tău”. Pentru că așa se întâmplă lucrurile astea; vine cineva la tine în casă, așa, din senin, și îți ia copilul și îl adoptă. Dar ferice de cei săraci cu duhul...

Și bonus, cea mai tare dintre toate:
„Nu am nimic cu ei, pe mine mă interesează perpetuarea speciei umane!!!” striga recent o individă la mine.
Mă bucur, drăguță. Apucă-te atunci să torni plozi, dacă te ține fizicul, dacă ai cu ce să-i crești și dacă simți că asta e menirea ta. Dar nu ai dreptul să faci din asta o regulă. Ce face altă femeie cu uterul ei nu te privește pe tine. De asemenea, te asigur că un cuplu homosexual nu se va despărți pentru a se căsători cu parteneri de sex opus, întru perpetuarea speciei, la fel cum nici tu nu te-ai despărți de al tău soț doar ca să-i faci copii altui bărbat pentru perpetuarea speciei.

Și asta e valabil pentru toată lumea: înțeleg că aveți unele convingeri, religioase sau de altă natură, dar încetați să vă imaginați că toți ceilalți trebuie să adere la ele. Au și ei convingerile lor, la fel de puternice ca ale voastre. Pe scurt, live and let live.










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu