Scooby-doo-bee-doo, where are you...?

 









Nu, serios, unde e Scooby Doo? 

Simpaticul patruped lipsește cu desăvârșire din noul serial HBO de animație Velma (2023), deși restul găștii e acolo.

Țineți minte gașca, nu? Fred, tipul frumos, inteligent, cu inițiativă. Daphne - feminină și elegantă, isteață și plină de resurse. Velma, cu deducțiile ei logice și planurile fără greș. Shaggy cel aiurit, mâncăcios și sperios și de umbra lui, dar gata să agațe toți monștrii în cui dacă primește un Scooby-snack. Tipii ăștia faini:

Da... Păi, dacă voiați să-i vedeți măcar pe ei, în lipsa cățelului, îmi pare rău de voi. Pentru că aici n-o să găsiți nici urmă din vechea gașcă. Poate că unele nume vor suna cunoscut, poate că felul în care sunt desenate unele personaje vă vor aminti de ceva, dar orice asemănare se oprește aici. Noua producție pur și simplu șterge cu buretele tot ce s-a întâmplat în serialul original și trântește o poveste absolut halucinantă, fără legătură cu nimic.

Conform prezentării oficiale, Velma este „the origin story” a personajului cu același nume, Velma Dinkley. 

Cică se vrea a fi o adaptare pentru adulți, dar mai ales pentru 2023. A se citi: feministă (dar de un feminism din ăla sinistru, isteric, dus la extrem), cu găleți de vulgaritate în chip de „comedie” (bănuiesc că trebuia să râd la scena cu libărcile care se împerechează în baia școlii..), cu spart al patrulea perete („Da, privitorule, știm că te uiți la noi. Nu-i așa că-i amuzant că știm că te uiți la noi? Nu-i așa că-i amuzant să facem mișto de tine că te uiți la noi, de noi că știm că tu te uiți la noi, de noi că știm că suntem un serial penibil...?”) și cu o luptă acerbă împotriva patriarhatului (adică vom călca în picioare orice înseamnă „femeie convențional-frumoasă”, „bărbat alb atletic și atrăgător”, „autorități” și... cam tot ce a construit serialul original). 

Și tot pentru că se vrea a fi o adaptare pentru adulți, s-a decis eliminarea lui Scooby. Pentru că, nu-i așa, adulții nu vor să vadă un câine vorbitor; aia e treabă de copii mici.

Vorbind de copii mici: povestea are loc pe vremea când personajele erau elevi de liceu, undeva pe la 15-16 ani. Și totuși, vedem o grămadă de nuditate încă din primele minute ale primului episod, în timp ce fetele de la dușuri discută cu aprindere despre cum episoadele-pilot ale serialelor arată foarte multă nuditate gratuită... Asta iar a fost una din fazele alea cu „te-ai prins, privitorule? Cu tine vorbim acum, hai să râdem împreună de cât de penibili suntem, hahaha”. Deeeeci, nu e ok să bagi un câine vorbitor în poveste, dar e ok să bagi fete de 15-16 ani, fie ele și desene animate, complet dezbrăcate și alintându-se reciproc cu apelative gen „slut”? Nu pot să nu mă întreb, fie și în treacăt, pentru ce fel de adulți a fost creat serialul ăsta...

Ca poveste, cred că orice episod din serialul original e mai coerent și mai „grown-up” decât ce se întâmplă aici. 

Vine cam așa: o fată din școală e găsită moartă, cu capul despicat și creierul lipsă, iar Velma e suspect principal. Pentru a-și dovedi nevinovăția (dar și pentru că autoritățile sunt complet incompetente, după cum o spun chiar ele), Velma se apucă să caute adevăratul criminal. Aflăm pe parcurs că a fost părăsită de mama ei cu ani în urmă, lăsând-o cu traume adânci. Aflăm și că Daphne i-a fost cândva prietenă bună, dar apoi și-a găsit alte prietene, așa frumușele și subțirele ca ea, iar despărțirea asta i-a provocat încă o serie de traume + o ură extrem de vocală față de fetele frumușele și subțirele. Colac peste pupăză, tat-su și-a găsit o mândră și a lăsat-o însărcinată - alte traume, altă distracție. 

Da, asta e povestea Velmei. Fără glumă.

Dialogurile sunt obositoare, pline de zbierete și stupide la superlativ. Fiecare replică în parte se vrea o aluzie la ceva; fie la o glumă obosită pe care ar trebui să o știi, fie la faptul că „da, privitorule, știm că ești acolo”. 

Și personajele sunt cumplit construite.

Fred?... Bineînțeles că Fred e primul desființat. Liderul găștii de odinioară, bărbatul curajos care conducea The Mystery Machine, care găsea indicii și împărțea sarcini e acum ultima lichea. Un parazit de bani-gata, îngâmfat, nesimțit, smiorcăit - jur că l-au copiat pe Joffrey din Game of Thrones ca să-l construiască pe individul ăsta! - incapabil să-și taie singur carnea din farfurie și încă neintrat în pubertate. Pentru că, nu-i așa, trebuie să anulăm orice dram de masculinitate pentru tipul masculin din povestea originală.

Bineînțeles că Daphne e înfumurată și nesuferită, la fel ca prietenele ei. Ne întoarcem astfel la toate clișeele din filmele anilor 2000, unde mereu fetele populare era cele mai frumoase, cele mai dorite, cele mai invidiate și cele mai nesuferite din școală. Daphne se ocupă cu șicane, răutăcisme și trafic de droguri. Ah da, și e asiatică; o asiatică blond-roșcată...  

Shaggy nu mai e Shaggy, e Norville. Și e negru. Și îndrăgostit de Velma, naiba știe de ce, pentru că în rest e singurul om cu capul pe umeri de-acolo, singurul care spune lucruri coerente și inteligente, singurul care se comportă cât de cât decent.  

Iar Velma... Da, evident că fata cu breton, pistrui și ochelari trebuie să fie o ciudată, o inadaptată, cu ceva traume adânci la purtător, dar mai deșteaptă și mai lucidă decât toți la un loc (în mintea ei, cel puțin). Odin să mă ierte, dar rareori am pomenit un personaj mai antipatic decât ăsta. Nu e în stare să spună o singură propoziție pe un ton normal. Vorbește mereu răstit, zbiară la toată lumea, fiecare al doilea cuvânt e o insultă, încât mă face să mă întreb cine a rănit-o pe Mindy Kaling, actrița de la voce ȘI producătorul executiv, de e atât de pornită. Se îmbracă (literally!) ca moartea-n vacanță și năvălește cu bâta peste fetele de la dușuri, ca apoi să se mire că e acuzată de crimă. Le urăște pe Daphne și pe prietenele ei că sunt frumușele și subțirele - doar aia înseamnă că n-au creier, nu? Nu ca ea, care e o tocilară indiană deșteaptă-foc. Șiiiii evident că șicanele cu Daphne sunt doar tensiune sexuală reprimată...

Dar se presupune că ar trebui să empatizăm cu ea, pentru că e personajul principal, personajul-narator, iar povestea e her „origin story”. Da? De la ea a pornit totul, ea e campioană pe sate la rezolvat mistere, ea a adunat gașca. Ea, nu pămpălăul de Fred cu al lui sex-van. 

Pe scurt, au luat o poveste pentru copii despre un grup de tineri detectivi - oameni simpatici toți, diferiți, dar buni prieteni, care lucrează minunat împreună - și au transformat-o în povestea pentru adulți a unei isterice frustrate, împănată cu scene inutile de sex între libărci și bătăi între fete goale la dușuri, pentru că de ce nu. Măcar de-l lăsau pe Scooby acolo... Sau poate că bietul Scooby și-ar fi luat lumea în cap, se ducea singur la hingheri dacă vedea așa ceva.

Din păcate, Velma dragă, ăsta e adevărul: nimeni nu te place. Nici măcar mă-ta nu te-a suportat, de și-a luat jucăriile și a întins-o în lumea largă. Nimeni nu te place, chiar nimeni. Parol. 









Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prințese adevărate. Capitolul 8: Mitul „prințesei Qajar”

Referinţe critice

Proze la cuptor