Ea a venit cu noaptea
Se spunea despre ea că a venit cu valurile, că este o selkie a cărei piele de focă a fost furată de cineva şi ascunsă undeva şi că nu va pleca până nu îşi va primi pielea înapoi. Se spunea despre ea că a venit cu furtuna, călare pe caii negri ai nopţii, tocmai din întunecatul Nord, şi de aceea avea părul negru ca noaptea, pielea palidă ca deşertul de zăpadă şi ochii verzi ca marea îngheţată. Se spunea despre ea că nu era ea, că ea murise demult, împreună cu părinţii ei, în timpul ciumei, iar mătuşa ei adusese din castelul de pe marginea fjordului un pui de drac ce îi făcuse farmece. Vorbea puţin şi se mişca asemeni unei umbre. Nu cobora niciodată în sat. Cei care mergeau cu treburi la conac vedeau cateodată o umbră întunecată la unul din geamurile de la etaj şi ştiau că era ea. Au vazut-o pentru prima dată când mătuşă-sa a măritat-o cu Stăpânul de la Castelul cel Mare. Era frumoasă ca îngerii căzuţi pe care îi pictase artistul din ţările cu portocali p