Acolo
Acolo e locul în care visele mor. Chiar și Întâmplarea zace palidă în brațele Morții, fredonând un refren numai de ea știut. Lotofagii beau apă din Izvorul Uitării, apă rece ca gheața și limpede ca lacrima. Hai, bea, ți-au spus, cu un zâmbet seducător. Apa din Izvorul Uitării e mai dulce decât mierea. Nu îți stinge doar setea; îți alină toate dorurile pe care le-ai avut sau pe care le vei avea. Nu, doar pe cele pe care le-ai avut deja. Pentru că nu vei avea altele. Aripile ți se vor înmuia, se vor îngreuna și nu te vor mai purta prin aer până la Cerul cu Diamante. Și dacă totuși nu se vor îngreuna destul, ei le vor tăia. Le vor reteza cu un topor bine ascuțit, dintr-o singură mișcare. Scurt, fără dureri, fără lacrimi. Poți vărsa lacrimi, dacă vrei. Dar nu le va vedea nimeni. Sau, dimpotrivă, se vor hrăni cu ele, și apoi îți vor zâmbi. Hai, bea, ți-au spus, întinzându-ți cupa, iar apa susura molatic, adormitor, schimbându-și mereu culoarea în lumină. Ai luat cupa și ai băut cu sete. Mul...