Cătălina Fometici

Respectă-mă pentru că sunt bătrân.  Respectă-mă pentru că sunt patriot. Respectă-mă pentru că sunt creștin-ortodox.  Respectă-mă pentru că am fost în stradă la Revoluție. Respectă-mă pentru că am o funcție. Respectă-mă pentru că am un nume. Respectă-mă pentru că sunt monarhist din naștere și toată familia mea până la maimuță a suferit în numele Regelui și a lui Dumnezeu.  Respectă-mă... Nu. Nu te respect pentru că ești bătrân. Meritul pentru vârsta pe care o ai îi aparține geneticii, nu ție. Te respect dacă, în toți anii ăștia pe care i-ai trăit până acum, ai învățat ceva, ai ajuns la un anume grad de înțelepciune și mă poți inspira. Dacă în loc de „Bună ziua” mă înjuri, și apoi îmi ceri să te respect pentru că tu ești bătrân, te voi trimite și eu pe tine direct la dracu. Fără menajamente și fără să-mi pese de vârsta pe care o ai. Nu te respect pentru că îmi urli tu că ești patriot. Patriotismul nu se urlă, nu e agresiv, nu e habotnic. Nu ești patriot când îmi spui că tu ești rom

Hai că o știți. Fata aia, săraca, tânăra femeie jandarm de 20 de ani, lăsată în urmă de camarazi, snopită în bătaie de câțiva huligani, salvată de alți huligani care au acoperit-o cu propriul corp și au dus-o pachet înapoi la scara ei, că gașca proprie uitase de existența individei. Și postările lacrimogene de pe net din orele următoare, că săraca de ea are coloana ruptă, se zbate între viață și moarte și că „rugați-vă pentru ea” și „să nu uităm”. ... Nu uităm. Nu uităm amenințările voastre de dinaintea protestului, dragi jandarmi, cum că aveți libertatea să interveniți în forță. Nu am auzit aceleași amenințări atunci când s-a anunțat mitingul PSD. Nu uităm felul în care s-a întârziat venirea protestatarilor în Piața Victoriei: opt trenuri oprite ore în șir în câmp, coloane întregi de mașini blocate la intrarea în oraș, verificat bagajele la sânge, obligarea celor cu mașini să parcheze la mama dracului. Dar voi țineți minte când autobuzele celor veniți pentru mitingul PSD au fost

... Pentru că, deși le avem printre noi de atâta amar de vreme, mulți încă nu înțeleg cum funcționează. Cum e ăla care stă lângă o sursă de zgomot (copil care urlă, muzică dată la maxim, ceva șantier în lucru, șosea super-aglomerată), de pildă, și totuși insistă să te sune și să te țină de vorbă. El încă nu știe că un telefon MOBIL permite deplasarea către o zonă mai liniștită, de unde se poate înțelege cu tine. Degeaba îi explici asta; o să-ți spună că „da, bine” și o să continue să-ți povestească diverse din vecinătatea sursei de zgomot. Mai exact, să-ți urle în ureche, silindu-te să ții aparatul la un metru distanță ca să nu-ți explodeze creierul. Iar când îi răspunzi tu lui, îți va cere să repeți de nșpe ori, și tot urlând. Că doar nu te aude omul, fă și tu un efort, ce naiba, n-ai plămâni?... Sau ăla care își imaginează că, datorită faptului că ai două urechi, poți asculta (și procesa!) două lucruri diferite în același timp. Personajul ăsta te vede că vorbești la telefon și

... Ah, gothice, distopii, de-astea dark așa?... Ia zi, ești căsătorită, ai copii?... Fii liniștită, când o să faci un copil sau doi, o să-ți treacă. Am avut și eu niște tentative în tinerețe, dar apoi m-am măritat, am făcut copii și mi-a trecut. Ce...? Pe bune, CE? Știu cel puțin trei doamne, măritate și cu copii, care scriu demențial și publică într-o veselie. Și mai sumbre, și mai distopice, și mai futuriste, și mai romantice, și cum le vine. Și știu și o doamnă, de asmenea soție și mamă, care, deși nu publică (încă), scrie niște poezii foarte intense și foarte dark. So, my dear, your argument is invalid. Nu ți-a trecut pentru că te-ai măritat, ți-a trecut pentru că n-ai avut-o niciodată. Te asigur că mie n-o să-mi treacă dacă mă mărit și fac copii. Drăguț ce faci tu... Dar când o să scrii ceva serios? ? Nope. Ai putea să scrii despre ceva actual, ceva... altfel?... din care să înveți ceva?... Altă întrebare. Ești persoană publică acum. Nu mai posta despre subiecte polit