Postări

Scooby-doo-bee-doo, where are you...?

Imagine
  Nu, serios, unde e Scooby Doo?  Simpaticul patruped lipsește cu desăvârșire din noul serial HBO de animație  Velma (2023), deși restul găștii e acolo. Țineți minte gașca, nu? Fred, tipul frumos, inteligent, cu inițiativă. Daphne - feminină și elegantă, isteață și plină de resurse. Velma, cu deducțiile ei logice și planurile fără greș. Shaggy cel aiurit, mâncăcios și sperios și de umbra lui, dar gata să agațe toți monștrii în cui dacă primește un Scooby-snack. Tipii ăștia faini: Da... Păi, dacă voiați să-i vedeți măcar pe ei, în lipsa cățelului, îmi pare rău de voi. Pentru că aici n-o să găsiți nici urmă din vechea gașcă. Poate că unele nume vor suna cunoscut, poate că felul în care sunt desenate unele personaje vă vor aminti de ceva, dar orice asemănare se oprește aici. Noua producție pur și simplu șterge cu buretele tot ce s-a întâmplat în serialul original și trântește o poveste absolut halucinantă, fără legătură cu nimic. Conform prezentării oficiale,  Velma este „the origin stor

Vampirii se întorc - Interview With the Vampire, varianta 2022

Imagine
Am ezitat mult dacă să scriu sau nu acest articol, pentru că ating iar un subiect sensibil și poate ieși cu scântei. Dar am stabilit deja că sunt rasistă, homofobă, anti... toate alea, așa că hai să-i dăm drumul. Iubesc cărțile Annei Rice. Am devorat Cronicile Vampirilor în perioada liceului și m-am îndrăgostit iremediabil de personaje. Toți acei vampiri splendizi, prădători feroce, dar în același timp inteligenți, sensibili la frumos, care își petrec nemurirea călătorind, învățând și educându-se, punându-și mereu întrebări despre sensul existenței lor nenaturale, despre ce se întâmplă cu sufletul lor „dincolo”, dacă există cu adevărat un „dincolo” - sau, și mai bine, dacă mai au un suflet... Privind în urmă către Dracula și Carmilla, aș spune că vampirii ei sunt rezultatul unei evoluții firești. Monstrul nu mai e doar amenințarea misterioasă venită din afară, din noapte; monstrul e cel care spune povestea, își mărturisește crimele și apoi își continuă vânătoarea, fără nici un fel de r

... Și ultimii dragoni pe anul ăsta

Imagine
Primul sezon al serialului House of the Dragon a ajuns la final, cu ultimul episod scăpat „accidental” pe internet ceva mai devreme.  Pot spune că am sentimente cam amestecate în acest punct. Entuziasmul de la început s-a diluat ușor, punctat cu câte un „la ce naiba mă uit” pe alocuri. Salturile de peste ani s-au făcut abrupt. Întâi un salt mare, de 10 ani, de la episodul 5 la 6. Apoi un alt salt, de 6 ani, de la episodul 7 la 8. Asta, în vreme ce episodul 9 tratează întâmplările dintr-o singură zi, într-un ritm chinuitor. Mi-a plăcut Rhaenyra în interpretarea Emmei d'Arcy (foto: IMDB).  Mai matură, mai reținută decât copila de odinioară, ceva mai conștientă de faptul că acțiunile au consecințe, dar în special mai vulnerabilă acum, ca mamă. Trecerea de la fătuca zvăpăiată în căutare de aventuri la femeia precaută s-a făcut natural, ca o urmare firească a maternității și responsabilității. Nu prea multă responsabilitate, totuși, pentru că vorbim de Rhaenyra; copiii ei sunt bruneți ș

Încă niște House of the Dragon

Imagine
  Am vrut inițial să comentez fiecare episod în parte, dar apoi mi-am spus că ar fi bine să văd mai multe episoade înainte să revin cu o părere. Episodul 5 a fost ultimul cu protagonistele aflate la vârsta adolescenței; cred că acum e un moment bun. Atenție, o să dau cu spoilere. În mare parte, serialul respectă povestea din carte. Iar unde nu o respectă, modificările sunt logice și coerente, semn că autorul e acolo și a aprobat acele variante. Și se observă unele detalii care dau o notă de autenticitate istorică, deși e doar un serial fantasy cu dragoni. Protocolul de la curtea regală, de exemplu. Dialogurile din sala de consiliu. Servitorii și gărzile care însoțesc un personaj de rang înalt. Gesturile. Pașii. Felul în care personajele se mișcă, felul în care interacționează. Cei din figurație. Decorul. Toate acele mici chestii care probabil nu contează prea mult la nivel de poveste, dar au un impact deosebit la atmosfera generală. Și spun asta cu nervi la bord, pentru că numai ce am

The Rings of Power - primele impresii

Imagine
Am fost sceptică încă de când am auzit că ar exista acest serial în proiect. După capodopera  The Lord of the Rings , mi se pare foarte puțin probabil să se mai poată realiza ceva inspirat din scrierile lui Tolkien care să se ridice la același nivel și să aibă același impact.  Dar, recunosc, îmi doream să văd un film/serial din același unvers, la același nivel și cu același impact. Primele fotografii și trailerul păreau să arate bine: calitatea imaginii e excepțională, coloana sonoră la fel. (sursă foto: IMDB) Și apoi, au apărut primele episoade... Într-adevăr, vizualul și audio-ul sunt de vis. Dacă ar fi fost vorba de un joc video sau de un album muzical cu videoclipuri de inspirație random-fantasy, n-aș avea nici un fel de reproș. Numai că, din păcate, e vorba de un serial, cu o poveste inspirată din scrierile unui anumit autor. Iar respectivul autor și-a construit lumea într-un anume fel, ceea ce l-a făcut nemuritor.  Producătorii însă au ales să nu țină seama exact de acele detali

House of the Dragon - episodul 1

Imagine
  Atenție, spoilere. Poate că n-ar trebui să pornesc la drum cu așteptări prea mari, având în vedere felul absurd în care Game of Thrones a luat-o prin bălării după sezonul 5, ca să se piardă apoi definitiv într-un final complet lipsit sens.  Dar aici e altă echipă. Alți producători. Și, spre deosebire de Game of Thrones, aici avem povestea completă, așa că n-au cum s-o bușească. Teoretic. Cel mai important, Martin a văzut primul sezon și a declarat că i-a plăcut, deci putem presupune că lucrurile seamănă cât de cât cu lumea inventată de el. Primele impresii, deci... Ca imagine și atmosferă, arată foarte bine. Îmi amintește de primele sezoane Game of Thrones, cele în care prezența lui Martin se simțea intens, dar cu un plus de rafinament în detalii: mai multă atenție la costume și accesorii, mai multă culoare, mai puțin maro. Blazoanele se văd mai clar.  Tronul de Fier parcă aduce mai mult cu monstruozitatea descrisă de Martin, deși nici ăsta nu e chiar ce trebuie. Practic au păstrat t

Reprezentare...

Imagine
Există de mai mulți ani aceste discuții foarte intense despre nevoia minorităților de a fi reprezentate pe ecran și pe scenă - roluri principale/de mare importanță în cadrul producției, ocupate de actori de culoare și de personaje din comunitatea LGBTQ.  Perfect de-acord. Vreau să văd astfel de personaje în filme și vreau să le văd bine realizate. Și eu m-am săturat de „amicul negru al cărui unic scop e să spună glume în limbaj gangsta și să-l susțină pe eroul alb”, și de „tipa neagră puternică și maternă care se rățoiește la eroina albă cea delicată ca s-o ambiționeze să-și urmeze visurile”, și de „tipul gay cu voce suavă și mișcări fluide, neapărat expert în modă”, și de „tipa gay frumoasă, pe care toți bărbații o întreabă de ce e gay când arată așa”.  Da, vreau să văd filme cu personaje de culoare care nu sunt definite de culoarea lor. Vreau să văd filme cu personaje queer care nu sunt definite de sexualitatea lor. Vreau să văd personaje care SUNT și care ACȚIONEAZĂ, fără să-mi țină