Postări

Anne Boleyn - 2021

Imagine
M-am trezit cu acuzații de rasism, îngustime a minții și lipsă de gândire pozitivă în ultima perioadă, pentru că refuz să accept cu ușurință anumite modificări de, hai să-i zicem „viziune”, în ecranizarea unor povești vechi și în producțiile istorice. Da, recunosc și îmi asum: când citesc o poveste și aud că povestea va fi ecranizată, eu mă aștept să văd pe ecran acele personaje despre care am citit, așa cum au fost descrise. Iar când e vorba de o producție istorică, mă aștept ca actorii să fie selectați în primul rând în funcție de talent, dar și după asemănarea cu personajul pe care îl vor juca. Dacă nu seamănă de la natură cu personajul respectiv, există machiaj și costume. Pentru că, dragii mei, arta înseamnă ȘI imagine. În special când e vorba de lumea scenei și de televiziune.  Acestea fiind spuse, evident că am strâmbat din nas la producția Anne Boleyn  (2021), cu Jodie Turner-Smith în rol principal. Foto: tatler.com   Miniseria de trei episoade își propunea, zice-se, să o arate

Cruella...?

Imagine
  Atenție, spoilere. Multă lume se plânge de moda asta recentă de la Hollywood de a stoarce bani noi din povești vechi, de reabilitare a personajului malefic prin crearea unui trecut care să-i justifice acțiunile.  Eu nu mă plâng din atâta lucru. Dimpotrivă, mi se pare interesantă exploatarea unor perspective diferite ale poveștilor cunoscute, în special când antagonistul devine personaj principal, când monstrul are ocazia să-și spună propria poveste. Și asta pentru că Răul nu se naște, Răul se formează în timp. Răul apare în urma unor frustrări, a unor traume majore, a unor lipsuri materiale sau emoționale, iar cunoașterea originilor Răului poate cu adevărat schimba felul în care privim lucrurile. Nu sunt de-acord însă cu schimbarea totală a poveștii, cu sucirea personajului la 180 de grade. Cum s-a întâmplat în  Maleficent , de exemplu.  Zâna cea rea din povestea   Frumoasei Adormite  apare în filmul din 2014 ca fiind, de fapt, neînțeleasă, rănită și trădată, și asta justifică oarec

Wonder Woman 1984 - din păcate un rateu, dar putea fi BUN

Imagine
Mi-a plăcut enorm filmul Wonder Woman din 2017. În copilărie urmăream serialul cu Lynda Carter în rol principal, dar asta a fost la cu totul alt nivel.  Imaginea și efectele au avut o calitate net superioară serialului din anii '70. Gal Gadot e perfectă pentru rol; e frumoasă, atletică, are ceva experiență cu armele. Personajul e credibil, arătând o inocență aproape copilărească în fața lumii noi și necunoscute, combinată cu dârzenia războinicului bine antrenat care are de îndeplinit o misiune. Costumul de luptă al eroinei e mai convingător; s-a renunțat la lenjeria în culorile Americii în favoarea unei armuri în culori neutre, o schimbare mai mult decât binevenită. Povestea e antrenantă; dialogurile, realiste, împănate din plin cu replici inteligente și umor sec. Sfârșitul lasă acel gust dulce-amărui al victoriei scăldate în prea mult sânge. Eroina îl ucide pe antagonist, dar își pierde iubitul, și pierde și credința într-o lume pură și minunată, care devine rea doar dacă vreun m

Prințese

Imagine
Acum ceva vreme, în perioada BC (Before Corona), la un târg Gaudeamus, o doamnă a luat în mâini Imperiul de sticlă și a vrut să știe despre ce e vorba acolo. Nu am apucat să-i spun prea multe; în momentul în care a auzit cuvântul „prințesă”, doamna a lăsat cartea jos și a trecut mai departe, aruncând un „pff, prințese...” peste umăr.  Nu a fost nici prima, nici singura.  Încă de când am lansat Imperiul , în 2018, am avut parte de această reacție din partea unora. Ciudat, numai din partea doamnelor. Domnii, în schimb, nu păreau să aibă vreo problemă cu prințesa mea; ba chiar mi s-a întâmplat ca o pereche, mai de vârsta părinților mei, să îmi pună unele întrebări, doamna să strâmbe din buze („pff, prințese...”), dar domnul să se arate interesat în continuare și, la final, să cumpere cartea.  Mi-am dat seama, de aici, că multă lume nu prea înțelege ce înseamnă o prințesă (în ciuda faptului că Game of Thrones a fost cel mai vizionat serial din lume, iar Game of Thrones abundă de prințes

„Eu nu cunosc pe nimeni bolnav de Covid...”

Imagine
Incredibil cât de mulți trântesc mizeria asta ca argument suprem pentru convingerea lor că „Nu există Covid”. Nu trece zi fără să mă lovesc de câte un inteligent care mi-o aruncă așa, disprețuitor, cu atitudine arogantă de autoritate în domeniu. Adică, dacă EL nu cunoaște, e clar un lucru neinteresant, care nu merită atenție. Iar tu, nimicule, nu ai de ce să insiști că nu-i așa. Ieri, de pildă, dau de aceste specimene. A urmat o „conversație” absolut halucinantă, întinsă până azi, în care am avut impresia că vorbesc la pereți.  Discuția a fost una publică, la o postare publică, motiv pentru care consider că persoanele implicate își asumă ceea ce au spus și, deci, nu e nevoie să le cenzurez numele. Oricum s-au arătat ofensați când i-am atenționat că nici bolnavii de Covid nu-i cunosc pe ei, deci presupun că sunt oarece vedete care vor să fie văzute și auzite. Uite o veste-șoc, inteligenților: NU CUNOAȘTEȚI MULTE LUCRURI. Dacă ar fi să facem o listă cu ce există, dar NU cunoașteți, nu am

„Codrul, frate cu românul...”

Imagine
Suntem învățați de mici expresia asta. Te-ai aștepta ca un popor doldora de povești și cântece despre codri, natură, oameni care înțeleg limba fiarelor și fugari care și-au găsit scăparea prin păduri să aibă un respect imens pentru flora și fauna țării sale. Nu, n-ai să vezi. Avem păduri cum nu se mai găsesc în toată Europa? Le vindem. Mulțumim, Iliescu și Năstase. Și de-ar fi fost numai activitatea austriecilor, dar nu; mai tăiem și noi din ele, așa, vârtos, ca să ne plângem apoi că ne cade dealul în cap și ne fuge pământul de sub picioare. Munți ca Bucegii, Piatra Craiului, Făgărașii...? Trântim vile și șosele până pe platou, până în vârf, până pe creste, ca să poată tot românul să admire natura patriei fără să-și dezlipească onorabilul dos din mașină, urechile de boxe și nasul din fum de grătar. Turistul autentic, cel cu bocanci și rucsac, care ar merge pe munte pentru o doză de liniște și aer curat, să facă bine să se dea la o parte din drum, că strică peisajul. Floră unică

Rasism...

Imagine
Situație: GF, posibil utilizator de bani falși, posibil cu ceva alcool la bord, este ucis din cauza excesului de zel al agenților de poliție, veniți la fața locului ca să vadă care-i treaba cu banii posibil falși. Știrile: un cetățean NEGRU a fost ucis de un polițist ALB . Oamenii normali : măi, stai că nu-i ok. Omul ăla a fost sugrumat. Asta e crimă. Polițiștii vinovați să plătească. Proteste. Presiuni. Polițistul criminal e arestat. Extremiștii KKK : ce crimă? ce arest? Polițistul și-a făcut treaba, ăla e un infractor, a comis aia, și aia, și aia, dă-l dreaq de n... Oamenii normali : da, bine, a comis aia și aia și aia, dar a plătit pentru toate alea, a fost deja la închisoare, acum era vorba de altceva. Și potolește-te și tu cu „n...” ăla, e secolul XXI, ce naiba. Extremiștii BLM : din nou, un frate NEGRU nevinovat ucis de un polițist ALB. Până când o să mai suportăm? Oamenii normali : acuma contează cine era alb sau negru? Da, omul nu merita să moară așa, vinovatu