Cătălina Fometici

... așa încep toate discursurile de Anul Nou. Înainte de asta, aș vrea să spun două vorbe despre anul care se încheie mâine. 2017 a fost anul debutului meu în volum propriu; acesta se numește Câinii Diavolului și cuprinde trei nuvele ( Chipul întunecat al visului , Roșie ca sângele e Furia și Câinii Diavolului ), inspirate în primul rând de cazul real al Fiarei din Gevaudan, dar și de atmosfera romanelor lui Dumas și Zevaco și scrierile marchizului de Sade. Unde găsiți Câinii Diavolului:   pe site-ul editurii Tritonic pe librarie.net la librăria Mihai Eminescu din București; disponibil și la comenzi online la librăria La Două Bufnițe din Timișoara. Am publicat două povești: Foșnet de mătase albă  -  Argos „— Va veni şi azi, anunţă bătrînul conte Lorenzo de L’Aquila, ridicînd un deget a luare-aminte. Va păşi pe luciul străveziu al marmurei negre, în care uriaşele coloane dorice se răsfrîng stins, estompat, ca într-o apă tulbure, şi va înainta plutind ca pe nori în l

A murit Regele. S-a dus. S-a săturat să ne tot aștepte și a plecat, în cele din urmă. Fără un motiv anume, ne-am obișnuit să-l credem veșnic, asemeni Speranței. Mereu aici, undeva, mereu în așteptare, gata să ne primească lângă el, gata să vină el la noi dacă l-am fi chemat. Gata să se pună în slujba țării, dacă țara i-ar fi cerut-o. Dar nimeni nu e veșnic; nimeni nu așteaptă veșnic. S-a dus. Coroana de Oțel, cea care ar fi trebuit să-i împodobească fruntea în timpul vieții, i-a împodobit acum sicriul. I s-a cântat prohodul și a fost plâns de o țară întreagă, de tineri și de bătrâni, de cei ce l-au iubit și de cei ce l-au urât deopotrivă. Oameni de rând și regi au venit să se plece în fața lui, să lase o lacrimă, o frântură de gând sau un ciob de amintire la picioarele acelui măreț catafalc. Da, chiar și în moarte părea să-i domine pe toți cei aflați în încăpere, indiferent de rang...  Au venit și alții. Oameni care nu aveau habar de el s-au transformat peste noapte în monarhi