That Was It
![Imagine](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-pwLgR2dDXfb0_qFFgebiKqZie71X1iu0PqOqzg8fJey-Dg4hTt-1VgVRbMzW5HXX0gjhcP7MbsSrQ0fk6YNTCNcU4pTbfhBgIgQK4VWcLuOWNAjeVysAsLrwjnME76n2BmDl9AiVfjY/s400/Michael3.jpg)
Cei ca el sunt stele căzătoare. Ard repede și intens, aprind totul - ceruri și inimi - în drumul lor grăbit către nemurire, apoi se sting exploziv, lăsând în urmă cratere care nu vor mai fi umplute niciodată. A fost un megastar. Unul real. Produsul desăvârșit al muncii susținute vreme de atâția ani, al copilăriei sacrificate pe altarul artei. E destul să urmărești filmările din concerte, să-l vezi pe scenă, în fața publicului, ca să înțelegi impactul prezenței lui. Eu l-am simțit la 6 ani, în 1992, când am văzut la televizor concertul din București. Pe-atunci era în plină glorie; un artist excentric, oarecum neînțeles din cauza imaginii sale în continuă schimbare, dar adorat ca un zeu, încă neatins de colții otrăviți ai presei. L-am văzut mereu ca pe un bărbat nespus de frumos. Numai el putea să emane atâta virilitate, atâta erotism dezlănțuit și, în același timp, atâta inocență copilărească. Ce e drept, nu am știut la vârsta respectivă ce să aleg din faptul că puștiul negru d