Wow, scrii...?
... Scrii... poezii, nu? Ia recită-mi și mie vreo câteva versuri. Măi tipule, nu, nu scriu poezii. Nu am nimic cu poezia, cunosc oameni care scriu niște poezii absolut demențiale (șocant: nu neapărat fete...), dar nu e felia mea. Și chiar de aș scrie poezii, nu m-aș apuca să-ți recit ție „câteva versuri”, pentru că ultima dată când am verificat nu eram o maimuță care bătea din palme la cerere :) ... Scrii?... Adică ții un jurnal? Ce drăguț! Da, e drăguț să ții un jurnal, dar de ce crezi că ți-aș vorbi ție, necunoscutule, despre asta ? Mda, mișto hobby. Hmm stai să ne înțelegem: scrisul nu e un hobby. Scrisul e o stare, o necesitate. Este o nevoie viscerală de a exorciza niște demoni. Să colecționezi timbre e un hobby. Observă diferența. Mă, și eu vreau să scriu. Ce gen se vinde cel mai bine? Mă... n-are sens să-mi chinui neuronii să-ți răspund la asta. Am o idee. Construiește un personaj bazat pe mine! Am și eu o idee: hai nu. Oamenii care ajung personaje în poveștile