Cătălina Fometici

De fapt, nu telefoanele în sine sunt enervante, ci utilizatorii lor. Unii din ei. Recunosc, eu nu am fost niciodată un fan al telefonului, fie el mobil sau stabil. O discuție la telefon cu mine se reduce la „Da, sunt bine. Ne vedem acolo, la ora H? Ok, rămâne cum am stabilit”. Și gata. Doar câțiva apropiați mă pot ține la telefon mai mult de câteva secunde, fără să încep să trepidez de nerăbdare sau fără să caut un pretext ca să închid; se știu ei care sunt, ăia cu care obișnuiesc să pălăvrăgesc și ore în șir, și la 2 noaptea :) În rest, sun doar dacă arde. „Dar telefoanele sunt utile! Fii și tu în rând cu lumea, ce te sălbăticești așa!!” Știu că telefoanele sunt utile; nu contest asta. De aia dețin unul, chiar dacă e departe de a fi un exemplar de ultimă generație, cu nșpe mii de funcții și aplicații, deci nu sunt chiar atât de sălbatică. Cât despre sugestiile de a fi „în rând cu lumea”, rog a fi scutită :) Treaba e așa: eu una prefer să comunic față în față sau prin messenger/ema

Aș vrea să vă povestesc o întâmplare de acum câțiva ani, de pe vremea când eram membră a forumului oficial al Tarjei Turunen. Într-o zi, Tarja a anunțat că dorește să organizeze un mic concurs; cei care își făcuseră tatuaje cu ea, cu numele ei sau cu orice alte chestii legate de ea urmau să îi trimită fotografii ale respectivelor tatuaje, iar ea avea să-și aleagă preferatul; premiul era o convorbire telefonică cu artista. Revoltă!... Toți fanii care nu aveau tatuaje au sărit de un metru în sus: cum adică?... Acuma trebuie să ne facem tatuaje cu ea?... Cu numele ei?... Cu numele pieselor ei?... Cu versurile ei?... Cum să ne facem tatuaje atât de repede?... Ce...? Cum...? De ce...? Discriminare!!! Câteva zile mai târziu, pentru că forumul fierbea, fata a trebuit să revină cu explicații: în timpul turneelor, a întâlnit mulți fani care i-au arătat tatuaje inspirate de ea și muzica ei; ea a simțit nevoia să organizeze acest mic joc, special pentru ei. Nu, nu trebuia să-și facă nimeni tatu