Privirea Annei Boleyn

"I hear the executioner is good. And I have a little neck!" (Anne Boleyn)

Anne Boleyn, cea de-a doua soţie a regelui Henry VIII al Angliei, a fost acuzată de adulter, incest şi înaltă trădare şi a fost executată prin decapitare în 19 mai 1536.
Au existat şi acuzaţii de vrăjitorie, regele plângându-se de nenumărate ori că a fost sedus pentru a se îndrăgosti de ea.
Totuşi, hotărârea iniţială de a fi arsă pe rug a fost retrasă şi înlocuită cu execuţia prin decapitare. Anne a ales sabia, pentru că, spunea ea, securea face prea multă mizerie, şi de multe ori este nevoie de mai multe lovituri pentru a termina treaba. Henry VIII a consimţit la alegerea ei şi a angajat un călău francez, Jean Rombaud din Calais, pentru această sarcină.
Oameni fără feţe, povestea publicată în Gazeta SF, prezintă detaliile execuţiei prin ochii călăului, despre care se spune că a fost foarte mişcat de eveniment, la fel ca toţi cei prezenţi.
Personajul principal suferă un şoc puternic în momentul în care condamnata întoarce capul spre el, chiar în timpul execuţiei. Privirea ei îl urmăreşte de-a lungul întregii poveşti, îmbolnăvindu-l, făcându-l incapabil de a mai participa la alte execuţii. De asemenea, imaginea decapitării se materializează în faţa lui în mod obsesiv. În final, printr-un fel de simetrie, este condus pe drumul morţii de însăşi victima lui, la fel cum el îşi conducea victimele pe acelaşi drum.