MYRATH

Nu știu câtă lume a avut ocazia de a merge la un concert și de a se îndrăgosti iremediabil de trupa din deschidere, uitând în totalitate de trupa-vedetă.

Mie mi s-a întâmplat prima dată în 2008. M-am dus la Iași să văd Finntroll și Eluveitie. Până la ei, pe scenă a urcat o trupă românească, dar care nu suna deloc a trupă românească. Solista era o fată frumoasă cu o voce puternică și vibrantă care mi-a zburlit tot părul, iar chitaristul trăgea niște riff-uri de răscolea tot iadul și trezea toate legiunile de demoni. Muzica lor a avut un asemenea impact asupra mea, încât, atunci când ultimul acord s-a stins, nu am mai vrut să aud nimic altceva. Nu am mai vrut să știu nimic. Da, urmau Fintroll și Eluveitie, dar pur și simplu nu-mi mai păsa. Am plecat, și nu regret nimic.

Trupa în cauză? Constănțenii de la MAGICA, pe care îi vedeam atunci pentru prima dată în concert. Oameni frumoși, muzică bună, o trupă care mi-a rămas în suflet și pe care o voi iubi mereu.

Acum, în 31 iulie, s-a întâmplat din nou; la concertul HIM, cu Aeon Blank, Tiarra și Myrath în deschidere.

Nu sunt fană HIM; îmi plac unele melodii și cam atât, așa că ar fi nedrept să comentez concertul lor. Voi spune doar că s-au prezentat MULT mai bine ca în 2006 la Sibiu, că Gone With the Sin a sunat impecabil, și coverul Rebel Yell după Billy Idol a fost perfect.

Din păcate, pe Aeon Blank nu i-am prins, deoarece am ajuns puțin mai târziu în Parcul Rozelor. Mi s-a spus că au fost excelenți, și sunt convinsă că au fost.

Tiarra s-au prezentat frumos, așa cum i-am mai văzut, așa cum era de așteptat. La urma urmei, sunt cea mai tare trupă de gothic-symphonic din România (cel puțin după părerea mea), nu pot cânta decât de la foarte bine în sus.

MYRATH. Niște băieți din Tunisia, care efectiv au rupt scena. Muzicieni foarte buni, oameni carismatici; știu să facă atmosferă și să antreneze publicul. Sunet curat, piese bine legate, prezență scenică elegantă și impunătoare. Nu în ultimul rând, niște sonorități unice - o combinație de heavy-progressive cu influențe orientale -, o voce puternică și clară, instrumentație foarte bine pusă la punct, multă energie. Mi-au captat atenția de la primul acord, și m-au ținut în priză până când au părăsit scena. Țin să precizez că nu i-am mai ascultat niciodată, atunci i-am descoperit.

E una din trupele alea în care fiecare muzician face câte ceva interesant, și trebuie să îți folosești din plin atenția distributivă pentru a savura la maxim muzica. 

Postez mai jos videoclipul oficial al piesei Merciless Times, de pe albumul Tales of the Sands, deși nu se compară, nici pe departe, cu ce am ascultat live.