The Age of HATE

Circulă zilele astea pe net un filmuleț cu o roboată. O știți; e aia cheală care vorbește despre ură. Ura ca modă, sau o modă a urii.
Într-adevăr, pare să fie la modă să urăști.
Și nu e vorba că nu-ți place ceva, aia ar avea sens. Atunci când nu-ți place ceva, poți aduce argumente. Nu-ți place un film pentru că e prea sângeros sau nu destul de sângeros. Nu-ți place o carte pentru că dialogurile sunt lipsite de profunzime. Nu-ți place o melodie pentru că versurile sunt aiuristice și vocea solistului nu-ți gâdilă urechea într-un mod plăcut. Nu-ți place o persoană pentru că prezența ei îți dă o stare de rău.
Nu, nu e vorba de a nu-ți plăcea asta sau cealaltă. E vorba de URĂ. Ură gratuită, viscerală, fără fundament și fără rațiune. Hatereală de-aia scârboasă, cu strâmbături și flegme și pumni în masă.
Ură împotriva unuia care nu e de-acord cu tine. Nu împotriva cuvintelor omului, ci a omului. Asta categoric nu va rezulta într-un duel al minții, într-un savuros război al argumentelor pro și contra, ci într-o serie de caracterizări și insulte picate din cer. Nu ești de-acord cu mine? Mă-ta-i hamster și tac-tu pute a fructe de soc.
Ură împotriva unei trupe random, de obicei una românească. Nu că nu-ți place pentru că... nu știu, muzica lor e proastă și imposibil de ascultat. Dimpotrivă, dacă stai să-i asculți, vezi că sună mult peste ce se cântă în România la ora actuală, ba chiar îi iau lejer pe mulți de afară. Și mai sunt și tineri, frumoși și entuziaști, și mai au și succes. Dar nu contează, îi urăști. Să crape, mama lor de încrezuți!
Ură împotriva unei chestii în vogă. O carte, un serial, un film. Nu reținerea firească față de ceva ce creează isterie în masă și pe care îți promiți să o verifici după ce se mai calmează lucrurile; nu respingerea a ceva ce e o porcărie sinistră și al cărei rost nu-l înțelegi nici bătut, nici cu ceva alcool la bord (Toilet, 50 Shades, spre voi arăt...). Nu, aia ar fi prea simplu. Vorbim de situația în care nici nu știi de fapt despre ce naiba e vorba, n-ai văzut o reclamă sau o frântură de film (și nici nu vrei să vezi), n-ai citit o pagină din cartea respectivă sau măcar un rezumat de pe wikipedia (și nici nu vrei să citești), dar îți strigi sus și tare ura față de acel trend, așteptând probabil să primești o medalie pentru asta.
Ură față de ceva prea comun. Ură față de ceva prea diferit. Ură față de ceva nou. Ură față de #metoo. Ură față de gala Oscar. Ură față de iubita lui Dragnea. Ură față de... mă rog, vizionați filmulețul cu roboata, n-are sens să repet eu ce spune ea.
Interesant, de cele mai multe ori văd o asemenea pasiune pusă în această ură, mai că-mi vine să cred că hater-ul de serviciu adoră în secret acele lucruri pe care jură că le urăște, dar, din motive știute doar de el, îi e rușine să recunoască...

... Există o grămadă de scenarii în ce privește sfârșitul lumii; toate implică o forță din afară. Fie că e vorba de o ploaie de foc, sau meteoriți, sau coliziunea cu alt corp ceresc, sau extratereștri care vin să ne rupă capetele... Adevărul e că nu e nevoie să vină o forță din afară să ne distrugă. Ne descurcăm foarte bine și singuri.