„Codrul, frate cu românul...”
Suntem învățați de mici expresia asta.
Te-ai aștepta ca un popor doldora de povești și cântece despre codri, natură, oameni care înțeleg limba fiarelor și fugari care și-au găsit scăparea prin păduri să aibă un respect imens pentru flora și fauna țării sale.
Nu, n-ai să vezi.
Avem păduri cum nu se mai găsesc în toată Europa? Le vindem. Mulțumim, Iliescu și Năstase. Și de-ar fi fost numai activitatea austriecilor, dar nu; mai tăiem și noi din ele, așa, vârtos, ca să ne plângem apoi că ne cade dealul în cap și ne fuge pământul de sub picioare.
Munți ca Bucegii, Piatra Craiului, Făgărașii...? Trântim vile și șosele până pe platou, până în vârf, până pe creste, ca să poată tot românul să admire natura patriei fără să-și dezlipească onorabilul dos din mașină, urechile de boxe și nasul din fum de grătar. Turistul autentic, cel cu bocanci și rucsac, care ar merge pe munte pentru o doză de liniște și aer curat, să facă bine să se dea la o parte din drum, că strică peisajul.
Floră unică în Europa? O rupem. Toată tufa, dacă se poate. Și, eventual, lăsăm în loc niște gunoi, ca să se știe bine și clar că a trecut un român verde pe-acolo.
Scapă un tigru de la grădina zoologică? Îl omorâm, iar mârlanii își fac selfie cu trupul animalului ucis, ca să fie cool pe facebook/twitter/instagram. Că respectivul tigru n-ar fi trebuit să fie niciodată închis într-o cușcă, spre delectarea privitorilor, asta deja e altă poveste.
Apare o vulpe rătăcită într-un oraș? O omorâm. Chiar dacă analizele de rabie ies negative.
Aterizează în Sibiu un ursuleț speriat? Îl fugărim prin tot orașul, ca să-l speriem și mai tare, apoi îl omorâm. Nu știm să lucrăm cu tranchilizant, noi nu ne încurcăm cu fleacuri.
Un tâmpit stârnește ursul din bârlog ca să-i fure puii și e sfâșiat? Omorâm ursul. Doar n-o să punem viața fiarei mai presus de viața bietului om, tată de familie.
Un ursuleț șchiop se obișnuiește prea mult cu prezența oamenilor? Îl omorâm.
Ne urcăm cu casele până în inima pădurii și ne trezim cu urșii în curte? Îi omorâm, nu vrem urși la noi în curte. Nici o secundă nu stăm să ne gândim că, de fapt, noi suntem în curtea ursului.
Omorâm. Soluția noastră supremă pentru orice.
Codrul, săracul, poate că este frate cu noi. Dar noi sigur nu suntem frați cu el...
Te-ai aștepta ca un popor doldora de povești și cântece despre codri, natură, oameni care înțeleg limba fiarelor și fugari care și-au găsit scăparea prin păduri să aibă un respect imens pentru flora și fauna țării sale.
Nu, n-ai să vezi.
Avem păduri cum nu se mai găsesc în toată Europa? Le vindem. Mulțumim, Iliescu și Năstase. Și de-ar fi fost numai activitatea austriecilor, dar nu; mai tăiem și noi din ele, așa, vârtos, ca să ne plângem apoi că ne cade dealul în cap și ne fuge pământul de sub picioare.
Munți ca Bucegii, Piatra Craiului, Făgărașii...? Trântim vile și șosele până pe platou, până în vârf, până pe creste, ca să poată tot românul să admire natura patriei fără să-și dezlipească onorabilul dos din mașină, urechile de boxe și nasul din fum de grătar. Turistul autentic, cel cu bocanci și rucsac, care ar merge pe munte pentru o doză de liniște și aer curat, să facă bine să se dea la o parte din drum, că strică peisajul.
Floră unică în Europa? O rupem. Toată tufa, dacă se poate. Și, eventual, lăsăm în loc niște gunoi, ca să se știe bine și clar că a trecut un român verde pe-acolo.
Scapă un tigru de la grădina zoologică? Îl omorâm, iar mârlanii își fac selfie cu trupul animalului ucis, ca să fie cool pe facebook/twitter/instagram. Că respectivul tigru n-ar fi trebuit să fie niciodată închis într-o cușcă, spre delectarea privitorilor, asta deja e altă poveste.
Apare o vulpe rătăcită într-un oraș? O omorâm. Chiar dacă analizele de rabie ies negative.
Aterizează în Sibiu un ursuleț speriat? Îl fugărim prin tot orașul, ca să-l speriem și mai tare, apoi îl omorâm. Nu știm să lucrăm cu tranchilizant, noi nu ne încurcăm cu fleacuri.
Un tâmpit stârnește ursul din bârlog ca să-i fure puii și e sfâșiat? Omorâm ursul. Doar n-o să punem viața fiarei mai presus de viața bietului om, tată de familie.
Un ursuleț șchiop se obișnuiește prea mult cu prezența oamenilor? Îl omorâm.
Ne urcăm cu casele până în inima pădurii și ne trezim cu urșii în curte? Îi omorâm, nu vrem urși la noi în curte. Nici o secundă nu stăm să ne gândim că, de fapt, noi suntem în curtea ursului.
Omorâm. Soluția noastră supremă pentru orice.
Codrul, săracul, poate că este frate cu noi. Dar noi sigur nu suntem frați cu el...
 |
| „Turiști” pe Platoul Bucegilor. Sursa: B1 |
 |
| „Turistă” cu tufă de Bujori-de-Munte. Sursa: Facebook, Salvamont Argeș |
 |
| Ursulețul ucis în Sibiu; sursa: Turnul Sfatului |
Doamne fereste, daca vedeam asa coada de masini fugeam mancand pamantul!
RăspundețiȘtergereȘi eu la fel...
ȘtergereMie mi se părea prea mult și când vedeam ATV-uri pe-acolo.