La Poarta Umbrelor

   The story is not over when the demons die...

   Să clarificăm un lucru, de la bun început. Nimeni nu trăiește, pur și simplu, fericit până la adânci bătrâneți. Întotdeauna intervine ceva care strică totul, iar povestea trebuie luată de la capăt. Dar cine să o facă?... Poeții preferă să se oprească atunci când demonul moare; acesta este finalul așteptat de toată lumea. Mai departe, cred ei, nu există nimic. Sau, în orice caz, nimic care să merite a fi menționat. Războiul a fost câștigat, demonul e mort, cântecele au fost cântate. Războinicul nu are decât să se întoarcă acasă, unde va fi întâmpinat cu urale, va bea un pahar de vin și... știți voi, va trăi fericit și așa mai departe.
   Numai că, vedeți, nu e chiar așa. Demonii nu mor, nu cu adevărat. Carnea lor poate fi străpunsă, arsă, risipită în vânt, dar întunericul lor dezlănțuit pătrunde peste tot. În apă, în aer, în mintea ta.

   Iar lungul drum spre casă este mult mai lung decât s-ar putea crede. Mai ales când nu ești sigur că ai unde să te întorci. Știi câți ani au trecut, câte războaie s-au purtat, câte furtuni au măturat Imperiul, și toate au fost din vina ta. Poate că ai plecat, totuși, să salvezi lumea, dar ai plecat prea târziu, când nu mai era nimic de salvat. Și atunci, la ce să te întorci?... Au murit cu toții, și ai rămas doar tu, singur și stingher ca o frunză ce plutește în voia vântului.  E momentul acela în care poți să îți spui singur o poveste, una diferită de cea cântată de barzi. A fost odată. Acum. Poveștile au fost spuse, cântecele au fost cântate, și nu mai există minți care să scornească altele, nici guri să le rostească sau urechi să le asculte. Atunci, a început Marele Neant. Era liniște și întuneric, și nici demonii nu mai râdeau înfundat prin colțuri ascunse, pentru că i-ai ucis și pe ei...

(Fragment din nuvela Imperiul de sticlă)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prințese adevărate. Capitolul 8: Mitul „prințesei Qajar”

Imagine
  Stânga: prințesa Fatemeh Khanum “’Esmat al-Dowleh” (1855/6–1905) Dreapta: prințesa Zahra Khanum “Taj al-Saltaneh” (1884–1936) Din păcate, internetul le-a „topit” pe aceste două doamne într-una singură, sub numele generic de „prințesa Qajar”, „un etalon al frumuseții persane de început de secol XX”, și ne spune pe un ton zeflemitor cum 13 tineri îndrăgostiți până peste cap de ea s-au sinucis, după ce iubirea lor a fost respinsă de capricioasa prințesă. Fals. În realitate, este vorba despre două prințese din dinastia Qajar, două surori, fiicele regelui Nasir al-Din Shah al Persiei, care s-au făcut remarcate în epocă nu prin frumusețea lor, ci prin educație și prin ideile lor progresiste. Fatemeh Khanum “’Esmat al-Dowleh” A fost cea de-a doua fiică a regelui, dar prima care a încălcat tradițiile. S-a născut în 1855 sau 1856, în regatul Persiei. Despre copilăria ei nu se știu foarte multe. Iar în lumea ei, fetele încetau devreme a fi copii... S-a căsătorit la vârsta de 10 ani cu aris...
Citiți mai multe

Referinţe critice

Ca în fiecare lună, blogul Scifientland vine cu analize detaliate. Iată critica pentru povestea Dincolo de umbre : "Autoarea timişeană se păstrează şi de astă dată în registrul fantasy, pe care, după cum ne pare, îl îndrăgeşte cu precădere, abordând în acest registru una din temele fundamentale ale literaturii universale: tema iubirii. Povestea cuplului de tineri îndrăgostiţi, a căror iubire e mai presus de moarte, aminteşte, până la un punct, de tragica romanţă a celebrilor îndrăgostiţi universali, Romeo şi Julieta. Dacă în celebra tragedie semnată de marele Will cei doi tineri sfârşesc alături, neputând trăi unul fără celălalt, prinţesa din povestirea de faţă rămâne într-un fel de „premoarte”, căpătând toate caracteristicile unui zombi (fireşte în accepţiunea horror-literară a termenului). Acest deznodământ, ca şi prezenţa slujitorului-copil al ezotericul Bazil, şi el un eşec zombizat al bătrânului alchimist, sunt elemente care ne-ar putea îndreptăţi să aşezăm povestirea într-o...
Citiți mai multe

CINE e această doamnă?

Imagine
  Așa arată o fotografie de prezentare a unui nou film-documentar despre viața reginei Cleopatra, produs de Netflix. (foto de pe google) ... Și totuși, cine e femeia asta? Cine vrea să fie? „Regina Cleopatra”, insistă titlul. Iar naratorul vorbește despre femeile puternice care au condus cândva lumea, cu insistență pe partea de Africa. De Egipt, mai exact. Dar nu în timpul Dinastiei a XXV-a, cunoscută și ca Dinastia Nubiană; din câte se știe, nu a existat nici o doamnă cu numele de Cleopatra printre consoartele și fiicele faraonilor negri care au condus Egiptul vreme de un veac. Deși ar fi fost interesant un documentar despre ei , dacă tot se vrea o plimbare în direcția asta... Nu; noul documentar dorește să o prezinte pe ACEA regină Cleopatra la care ne gândim toți, atunci când auzim acest nume. Cleopatra a VII-ea Filopator, ultimul monarh al neamului Ptolemeilor.  De-a lungul timpului, s-au realizat multe filme despre regina Cleopatra. Cel mai celebru a rămas cel din 1963, c...
Citiți mai multe