Wow, scrii...?

... Scrii... poezii, nu? Ia recită-mi și mie vreo câteva versuri.
Măi tipule, nu, nu scriu poezii. Nu am nimic cu poezia, cunosc oameni care scriu niște poezii absolut demențiale (șocant: nu neapărat fete...), dar nu e felia mea. Și chiar de aș scrie poezii, nu m-aș apuca să-ți recit ție „câteva versuri”, pentru că ultima dată când am verificat nu eram o maimuță care bătea din palme la cerere :)

... Scrii?...  Adică ții un jurnal? Ce drăguț!
Da, e drăguț să ții un jurnal, dar de ce crezi că ți-aș vorbi ție, necunoscutule, despre asta?

Mda, mișto hobby.
Hmm stai să ne înțelegem: scrisul nu e un hobby. Scrisul e o stare, o necesitate. Este o nevoie viscerală de a exorciza niște demoni.
Să colecționezi timbre e un hobby. Observă diferența.

Mă, și eu vreau să scriu. Ce gen se vinde cel mai bine?
Mă... n-are sens să-mi chinui neuronii să-ți răspund la asta.

Am o idee. Construiește un personaj bazat pe mine!
Am și eu o idee: hai nu. Oamenii care ajung personaje în poveștile mele sunt speciali pentru mine, prezența lor a avut un anume impact asupra mea. De ce crezi că ai putea fi unul dintre ei? Mai mult: de ce crezi că eu aș scrie texte la cerere, pe gratis?

Să-mi spui când te apuci de altă poveste, s-ar putea să am și eu niște idei.
Dacă ai niște idei, folosește-le în bucătăria ta. Eu aș vrea ca povestea scrisă de mine să conțină ideile mele, pentru că are numele meu pe ea. Când o să am nevoie de ideile altora, o să le cer; mulțumesc de ofertă.

Mă deranjează că nu răspunzi mai des. Știi, s-ar putea să citesc la un moment dat cărțile tale, deocamdată vreau să văd cum îți atragi potențialii cititori și până acum îmi pari foarte rece.
Și pe mine mă deranjează că ai impresia că îți datorez ceva, random stranger, doar pentru că s-ar putea ca la un moment dat să citești cărțile mele. Faptul că nu reacționez la al tău fiecare „Bună dimineața”, „Bună după-amiaza” și „Bună seara”, urmate de pauză în așteptarea răspunsului, iar ca răspuns la răspunsul meu urmează eternul „Ce (mai) faci?” nu înseamnă că sunt rece; înseamnă doar că prefer conversații reale.
De fapt, știi ce? Poate chiar sunt rece. Am dreptul ăsta, la mine acasă. Nu-ți convine, știi unde e ușa. Mă rog, butonul de unfriend/block/etc. Foloește-l cu încredere, nu te ține nimeni cu forța aici.

Ți-am citit cartea. Ai putea să fii și tu mai... altfel cu mine. Să vorbești mai des cu mine.
Vorbesc, atunci când am ce. Vrei să vorbim despre cărțile mele? Cu tot dragul. Vrei să vorbim despre cărțile altora? Cu tot dragul. Vrei să vorbim despre muzică/natură/călătorii/filosofie/istorie/artă? Cu tot dragul; bineînțeles, toate astea în limita timpului disponibil. Că, între noi fie vorba, am și eu viață personală, nu stau lipită de facebook. Vrei să vorbim despre cât de bună îți par în poza de profil și despre ce mi-ai face dacă ai fi lângă mine? Am încheiat discuția. Faptul că mi-ai cumpărat cartea nu mă obligă să-ți suport nesimțirea.

De ce nu-ți pui și tu niște poze mai sexy pe facebook? 
De aia.

Ți-am citit cartea. Putem să ne întâlnim?
Da; la lansări de carte, la evenimente, poate la concerte dacă ne place aceeași muzică.

Nu ai sex explicit în poveștile tale. Ar trebui să fii și tu la modă, acum așa se face...
Când situația o va cere, va exista și sex explicit în poveștile mele. Deocamdată, (re)citindu-le pe cele publicate, chiar nu văd care personaje ar face sex pasional pe-acolo, cu descrieri detaliate întinse pe zeci de pagini, și de ce.
PS: nu am urmat niciodată nici o modă, iar acel „așa se face” mă lasă rece.
PPS: nu am nici ursuleți roz cu inimioare pe burtică în poveștile mele. Viața-i crudă.

De ce nu mai vorbești cu mine???
Pentru că m-am lămurit în ce te privește.
Pentru că n-avem nimic în comun.
Pentru că tu ești aici pentru agățat, eu nu.
Pentru că ultima dată când am vorbit cu tine ai fost nesimțit.
Pentru că... nu știu, pune-ți și tu creierașul la contribuție.


*Unele auzite în viața reală, altele culese de prin mesagerie. Aș vrea să spun că a fost o plăcere.
*Poza luată de pe google.com



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

CINE e această doamnă?

Prințese adevărate. Capitolul 8: Mitul „prințesei Qajar”

Proze la cuptor