Cătălina Fometici

  Atenție, spoilere. Poate că n-ar trebui să pornesc la drum cu așteptări prea mari, având în vedere felul absurd în care Game of Thrones a luat-o prin bălării după sezonul 5, ca să se piardă apoi definitiv într-un final complet lipsit sens.  Dar aici e altă echipă. Alți producători. Și, spre deosebire de Game of Thrones, aici avem povestea completă, așa că n-au cum s-o bușească. Teoretic. Cel mai important, Martin a văzut primul sezon și a declarat că i-a plăcut, deci putem presupune că lucrurile seamănă cât de cât cu lumea inventată de el. Primele impresii, deci... Ca imagine și atmosferă, arată foarte bine. Îmi amintește de primele sezoane Game of Thrones, cele în care prezența lui Martin se simțea intens, dar cu un plus de rafinament în detalii: mai multă atenție la costume și accesorii, mai multă culoare, mai puțin maro. Blazoanele se văd mai clar.  Tronul de Fier parcă aduce mai mult cu monstruozitatea descrisă de Martin, deși nici ăsta nu e chiar ce trebuie. Practic au păstrat t

Există de mai mulți ani aceste discuții foarte intense despre nevoia minorităților de a fi reprezentate pe ecran și pe scenă - roluri principale/de mare importanță în cadrul producției, ocupate de actori de culoare și de personaje din comunitatea LGBTQ.  Perfect de-acord. Vreau să văd astfel de personaje în filme și vreau să le văd bine realizate. Și eu m-am săturat de „amicul negru al cărui unic scop e să spună glume în limbaj gangsta și să-l susțină pe eroul alb”, și de „tipa neagră puternică și maternă care se rățoiește la eroina albă cea delicată ca s-o ambiționeze să-și urmeze visurile”, și de „tipul gay cu voce suavă și mișcări fluide, neapărat expert în modă”, și de „tipa gay frumoasă, pe care toți bărbații o întreabă de ce e gay când arată așa”.  Da, vreau să văd filme cu personaje de culoare care nu sunt definite de culoarea lor. Vreau să văd filme cu personaje queer care nu sunt definite de sexualitatea lor. Vreau să văd personaje care SUNT și care ACȚIONEAZĂ, fără să-mi țină

  Da, prințesa asta (sursă foto: VitalThrills.com). Când am văzut trailer-ul, am rămas cu senzația că filmul e un fel de comedie/parodie, un fantasy cu iz proaspăt, contemporan, dar care nu se ia foarte în serios. Mă așteptam la acțiune, la replici amuzante, la situații neconvenționale. Imaginea arată bine, fazele din trailer sunt neașteptate și haioase, iar coloana sonoră - Bad Reputation, de Joan Jett - părea să se porivească perfect acolo...  Dacă stau să mă gândesc, cred că mă așteptam la un fel de Brave , cu o Merida adultă.  Povestea e cea clasică: o prințesă refuză căsătoria cu bărbatul ales de tatăl ei, regele, așa că ajunge într-un turn. Pe parcurs, aflăm că logodnicul respins a atacat palatul, a arestat întreaga familie regală, iar acum vrea să devină el rege, luând-o pe prințesă de soție cu de-a sila. Aflăm și că prințesa noastră, dincolo de aspectul ei diafan, e o războinică foarte experimentată.  Până aici, toate bune. Avem niște elemente fantasy de bază de la care se poat