Cătălina Fometici

  Am vrut inițial să comentez fiecare episod în parte, dar apoi mi-am spus că ar fi bine să văd mai multe episoade înainte să revin cu o părere. Episodul 5 a fost ultimul cu protagonistele aflate la vârsta adolescenței; cred că acum e un moment bun. Atenție, o să dau cu spoilere. În mare parte, serialul respectă povestea din carte. Iar unde nu o respectă, modificările sunt logice și coerente, semn că autorul e acolo și a aprobat acele variante. Și se observă unele detalii care dau o notă de autenticitate istorică, deși e doar un serial fantasy cu dragoni. Protocolul de la curtea regală, de exemplu. Dialogurile din sala de consiliu. Servitorii și gărzile care însoțesc un personaj de rang înalt. Gesturile. Pașii. Felul în care personajele se mișcă, felul în care interacționează. Cei din figurație. Decorul. Toate acele mici chestii care probabil nu contează prea mult la nivel de poveste, dar au un impact deosebit la atmosfera generală. Și spun asta cu nervi la bord, pentru că numai ce...

Am fost sceptică încă de când am auzit că ar exista acest serial în proiect. După capodopera  The Lord of the Rings , mi se pare foarte puțin probabil să se mai poată realiza ceva inspirat din scrierile lui Tolkien care să se ridice la același nivel și să aibă același impact.  Dar, recunosc, îmi doream să văd un film/serial din același unvers, la același nivel și cu același impact. Primele fotografii și trailerul păreau să arate bine: calitatea imaginii e excepțională, coloana sonoră la fel. (sursă foto: IMDB) Și apoi, au apărut primele episoade... Într-adevăr, vizualul și audio-ul sunt de vis. Dacă ar fi fost vorba de un joc video sau de un album muzical cu videoclipuri de inspirație random-fantasy, n-aș avea nici un fel de reproș. Numai că, din păcate, e vorba de un serial, cu o poveste inspirată din scrierile unui anumit autor. Iar respectivul autor și-a construit lumea într-un anume fel, ceea ce l-a făcut nemuritor.  Producătorii însă au ales să nu țină seama exact d...

  Atenție, spoilere. Poate că n-ar trebui să pornesc la drum cu așteptări prea mari, având în vedere felul absurd în care Game of Thrones a luat-o prin bălării după sezonul 5, ca să se piardă apoi definitiv într-un final complet lipsit sens.  Dar aici e altă echipă. Alți producători. Și, spre deosebire de Game of Thrones, aici avem povestea completă, așa că n-au cum s-o bușească. Teoretic. Cel mai important, Martin a văzut primul sezon și a declarat că i-a plăcut, deci putem presupune că lucrurile seamănă cât de cât cu lumea inventată de el. Primele impresii, deci... Ca imagine și atmosferă, arată foarte bine. Îmi amintește de primele sezoane Game of Thrones, cele în care prezența lui Martin se simțea intens, dar cu un plus de rafinament în detalii: mai multă atenție la costume și accesorii, mai multă culoare, mai puțin maro. Blazoanele se văd mai clar.  Tronul de Fier parcă aduce mai mult cu monstruozitatea descrisă de Martin, deși nici ăsta nu e chiar ce trebuie. Practi...

Există de mai mulți ani aceste discuții foarte intense despre nevoia minorităților de a fi reprezentate pe ecran și pe scenă - roluri principale/de mare importanță în cadrul producției, ocupate de actori de culoare și de personaje din comunitatea LGBTQ.  Perfect de-acord. Vreau să văd astfel de personaje în filme și vreau să le văd bine realizate. Și eu m-am săturat de „amicul negru al cărui unic scop e să spună glume în limbaj gangsta și să-l susțină pe eroul alb”, și de „tipa neagră puternică și maternă care se rățoiește la eroina albă cea delicată ca s-o ambiționeze să-și urmeze visurile”, și de „tipul gay cu voce suavă și mișcări fluide, neapărat expert în modă”, și de „tipa gay frumoasă, pe care toți bărbații o întreabă de ce e gay când arată așa”.  Da, vreau să văd filme cu personaje de culoare care nu sunt definite de culoarea lor. Vreau să văd filme cu personaje queer care nu sunt definite de sexualitatea lor. Vreau să văd personaje care SUNT și care ACȚIONEAZĂ, fără s...

  Da, prințesa asta (sursă foto: VitalThrills.com). Când am văzut trailer-ul, am rămas cu senzația că filmul e un fel de comedie/parodie, un fantasy cu iz proaspăt, contemporan, dar care nu se ia foarte în serios. Mă așteptam la acțiune, la replici amuzante, la situații neconvenționale. Imaginea arată bine, fazele din trailer sunt neașteptate și haioase, iar coloana sonoră - Bad Reputation, de Joan Jett - părea să se porivească perfect acolo...  Dacă stau să mă gândesc, cred că mă așteptam la un fel de Brave , cu o Merida adultă.  Povestea e cea clasică: o prințesă refuză căsătoria cu bărbatul ales de tatăl ei, regele, așa că ajunge într-un turn. Pe parcurs, aflăm că logodnicul respins a atacat palatul, a arestat întreaga familie regală, iar acum vrea să devină el rege, luând-o pe prințesă de soție cu de-a sila. Aflăm și că prințesa noastră, dincolo de aspectul ei diafan, e o războinică foarte experimentată.  Până aici, toate bune. Avem niște elemente fantasy de...

  Foto stânga: Actrița Merle Oberon, în rolul Anne Boleyn (The Private Life of Henry VIII, 1933) Foto dreapta: detalii dintr-o carte de rugăciuni care i-a aparținut Annei Boleyn, realizată în 1450 la Bruges. Pe paginile cărții se pot vedea câteva cuvinte scrise de mâna ei. Sus: „Le temps viendra; je, Anne Boleyn” și schița unui astrolab. Jos, ultimele ei însemnări: “Remember me when you do pray, that hope dothe led from day to day. Anne Boleyn.” După execuție, volumul a fost păstrat în secret pentru a-i fi oferit mai târziu fiicei ei, regina Elizabeth I. Deși în venele ei curgea sânge regal, Anne Boleyn nu poate fi considerată o prințesă propriu-zisă. A devenit însă una, întâi prin educație, apoi prin căsătorie. Pe ecran, e mai mereu reprezentată ca o frumusețe exotică, brunetă, cu părul despletit, jumătate de piept la vedere și un temperament vulcanic; în producțiile moderne, cel puțin. Pion împins ca momeală în calea regelui, de o familie lipsită de scrupule. Un soi de curtezană,...