Cătălina Fometici

Bun găsit, după aproape un an în care nu am mai scris absolut nimic pe blog.  Nu l-am abandonat, nici eu nu am dispărut în neant; doar că nu am avut dispoziţia necesară să postez ceva aici, şi nici modul în care funcţionează calculatorul meu nu m-a încurajat prea tare. Dar, în sfârşit, nu cred că aceste detalii contează prea mult, aşa că prefer să trec direct la subiect. Şi anume, nişte muzici şi artişti care mie mi-au rămas la suflet, şi care sper să atragă atenţia şi altora. THE HOURGLASS Îi menţionez pe aceşti excelenţi muzicieni din Cluj cu mare, foarte mare întârziere, întrucât i-am descoperit în primăvară, şi tot atunci am avut ocazia să îi văd în concert, în Club Daos. Este vorba de cinci tineri frumoşi, ambiţioşi şi foarte talentaţi, şi anume: Alma Vomastek - voce, Ioana Dîrvă - clape, Andrei Buciuta - chitară, Bogdan Mara - tobe, şi Traian Toderean - bass. Trupa abordează un metal simfonic cu influenţe electro-industrial, îmbinând elemente inspirate de la tr...

2012 a fost un an plin pentru mine, din punct de vedere literar, și am reușit să public aproape în fiecare lună câte ceva; în Gazeta SF, Suspans și Revista de Suspans. S-au întâmplat și ceva lucruri interesante și neașteptate. Dar să le luăm pe rând. Proze publicate: Gheţurile Marelui Nord Jertfă pentru marea liniştită Dincolo de umbre Dracul din Bucegi Cealaltă, dintre gheţuri Seria Pădurea Vrăjită: În zori, pădurea era albastră... Pentru toate comorile iadului În urma lor, doar flăcările... Phaedra Păpușa  Premii:     Premiul Gazeta SF pentru cel mai bun debut pe 2011 în Gazeta SF (proza Oameni fără fețe ) Premiul Fan SF pentru  cel mai bun autor român nepublicat în volum (proza Chipul Euridicei ) Cel mai tare eveniment: debutul meu pe hârtie, cu povestea Sub vălul nopții , în antologia gothică Dincolo de noapte , editată de Oliviu Crâznic , căruia doresc să îi mulțumesc din suflet pentru această șansă unică, pentru s...

Da, am spus că mă voi abține de la critică, pentru că eu nu mă consider a fi critic și nu vreau să devin unul. Însă, uneori, nu pot să tac, mai ales când textul, deși prezintă o viziune extrem de distorsionată, este luat în serios. Ba mai mult, este considerat a fi „istoric”. Despre Alexandre Dumas se știa că „violează istoria”, însă el o făcea cu stil. Construia personaje palpabile, intrigi consistente, replici memorabile. Poate că dialogurile din Cele două Diane sunt cam slăbuțe, sau poate că traducerea nu a fost cea mai bună, dar acesta este un detaliu insignifiant pentru opera maestrului... Cred că am menționat, nu de puține ori, că sunt o mare admiratoare a reginei Anne a Angliei, a doua soție a regelui Henry VIII (Anne Boleyn, cu alte cuvinte). Motiv pentru care am urmărit cam toate filmele, serialele și documentarele pe această temă, și am citit cam tot ce am găsit, de la documente contemporane până la articolele de pe wikipedia. O anume carte m-a deranjat în mod specia...

După cum știți deja, o nouă revistă dedicată literaturii de suspans face furori în rândul consumatorilor de gen, și anume Revista de Suspans , pusă pe picioare de nimeni altul decât Mircea Pricăjan , vechiul coordonator al revistei Suspans. Publicația se află acum la al doilea număr; autorii- mai vechi sau mai noi, unii cunoscuți din revista Suspans. Prozele- proze de calitate și atent selecționate, din genurile SF, fantasy, horror, suspans. De asemenea, rubrici oarecum familiare, ca Recenzii, Film, Eseu, Interviu, English, și rubrici noi, cum ar fi Poezie, Profesionistul, Îmblânzitorul. Primul număr al Revistei de Suspans se prezintă astfel: - editorialul lui Mircea Pricăjan, intitulat Nu am terminat ce am avut de spus - recenzii de carte, semnate Mircea Pricăjan, A.R. Deleanu, Gabriel Damian, Adina Barvinschi - recenzii de film, de Răzvan T. Coloja și Gabriel Damian - eseuri de Laura Sorin - Povestiri clasice: Probabil primul caz de publicitate mascată din lume și Răzvan T....

Nu pot să spun că sunt mare fană Delain. Trupa cântă bine, ce e drept, și Charlotte are o voce foarte frumoasă, însă personal prefer alte trupe din aria melodic metal. Ceea ce mi-a atras atenția a fost piesa We Are The Others, al cărei videoclip poate fi urmărit mai jos. Gestul trupei mi se pare unul extrem de nobil; chiar dacă acest lucru nu o va aduce pe Sophie Lancaster înapoi, poate că totuși se vor deschide niște ochi asupra diferențelor dintre oameni, și, mai ales, asupra faptului că, dincolo de un anumit gen de vestimentație, machiaj, muzica preferată etc, suntem cu toții OAMENI.

Cine mă cunoaște știe cât de mult iubesc pisicile. Și să primesc cinci deodată, fie ele și virtuale, înseamnă foarte mult pentru mine. Deci, multe mulțumiri Simonei pentru pisicuțele primite în recenzia ei la antologia Dincolo de noapte. 12 fețe ale goticului, de pe blogul Books, Music and a Cup of Coffee . Recenzia  poate fi citită aici .

... când parcă nu mai nimereşti uşa să pleci, pentru că îţi tot aminteşti că ai uitat ceva esenţial ... când timpul trece mai repede decât e normal, tocmai pentru că ai multe de făcut şi nu mai ştii cu ce să începi ... când parcă toată lumea îţi stă în cale la modul intenţionat ... când cei din faţa ta se opresc în mijlocul trotuarului acolo unde e spaţiul mai îngust pentru a gesticula şi a clarifica diverse ... când parcă stai tu în calea tuturor şi nimeni nu are loc de tine, deşi te-ai aşezat într-un punct mai necirculat, tocmai pentru a evita astfel de situaţii ... când toţi fumătorii pământului merg exact în faţa ta pe stradă, într-un fel în care nu-i poţi ocoli, nici lăsa să o ia înainte, sau se pun lângă tine, deşi e loc destul în jur, şi suflă tot fumul posibil şi imposibil pe tine ... când întâlneşti tot felul de ciudaţi care se materializează de niciunde pe lângă tine şi te măsoară din cap până în picioare timp de minute întregi, şi rămâi prea blocat de situaţie ca să le...